Printre cele zece mumii egiptene, datate de arheologi în secolul al XVII-lea, la patru s-a descoperit tuberculoza coloanei vertebrale. Sensaţia ştiintifică a venit cu anul 1882 prin anunţul bacteriologului german Robert Koch la o şedinţă a Asociaţiei de fiziologie din Berlin, unde le-a vorbit colegilor despre descoperirea agentului patogen al tuberculozei.
Tuberculoza afectează preponderent populatia adultă care determină direct şi indirect grave consecinţe sociale. Totodată, condiţionarea economico-socială face din maladie un adevărat barometru al nivelului de trai al populaţiei. Tuberculoza se întîlneşte mai frecvent la persoanele subalimentate, cele care locuiesc în încăperi insalubre şi supraaglomerate, la emigranţi. Boala afectează în mod special plămînii, unde bacilul găseşte condiţii prielnice, dar poate să apară şi în alte organe ca oasele, creierul, articulaţiile, ganglionii, meningele etc.
Infecţia se transmite cel mai frecvent pe cale aeriană, prin inhalare. Boala poate fi transmisă de la orice persoană care elimină, prin tuse, bacilul Koch în mediul înconjurător, în locuinţă, în şcoală, în mijloacele de transport în comun sau în orice alte spaţii închise. Nu toate persoanele purtătoare de bacili Koch au tuberculoză. Dacă rezistenţa organismului este înaltă, ei nu se vor îmbolnăvi, dar vor purta bacilul fără semne de boală, avînd o infecţie latentă.
Dacă rezistenţa organismului este bună, contacţii vor fi la rîndul lor purtători sănătoşi, iar dacă imunitatea purtătorului se reduce, din cauza bolilor cronice de care suferă, ca diabetul, SIDA, ciroza hepatică, ori dacă persoana este epuizată fizic sau psihic, boala se va manifesta imediat. De aceea, tuberculoza este o boală perfidă, care loveşte atunci cînd nu te aştepţi.
Trasmiterea tuberculozei pulmonare este determinată de următorii factori :
- numărul de bacilli din aer şi concentraţia acestora, care depinde de volumul încăperii şi de ventilaţia ei;
- durata expunerii unei persoane sănătoase, care respiră aerul contaminat;
- starea imună a persoanei expuse. Bolnavii cu infecţie HIV, alcoolism, boli renale, diabet zaharat, neoplasme şi cei care consumă droguri au o capacitate de apărare mai redusă şi un risc mult mai mare de a se îmbolnavi de tuberculoză.
În cazul copiilor, infecţia se produce atunci cînd un copil nevaccinat sau o persoană neatinsă de infecţie este contaminată prin una din modalităţile prezentate. Nu există o vîrstă predilectă pentru primoinfecţia tuberculoasă. Aceasta este cu atît mai gravă, cu cît vîrsta copilului este mai mică, fiind posibile complicaţii grave cum sunt: meningita, bronşiectazia, tuberculoza miliară, care poate pune viaţa copilului în pericol.
Sursa de bacili este omul bolnav de tuberculoză pulmonară, care încă nu a început tratamentul. El tuşeşte şi aruncă în atmosferă bacili vii, care vor fi inhalaţi de cei din jur. Cei mai afectaţi sunt colocatarii bolnavului: familia, îndeosebi copiii, care sunt expuşi mult timp la aerul infectat cu bacili. Pot fi afectaţi şi colegii de muncă sau prietenii apropiaţi. Cei din jur inhalează bacilii şi se infectează, fară să se îmbolnavească. În plămînii lor, bacilii sunt înconjuraţi de o "barieră" de apărare care îi împiedică să se dezvolte.
Infecţia cu bacili nu înseamnă neapărat îmbolnăvire de tuberculoză. Este posibil după un timp (luni sau ani de zile) "bariera" de apărare să dispară, cînd organismul este slăbit în diverse situaţii: hrană insuficientă, oboseală, stres, alcoolism, cure de slăbire, alte boli cum ar fi diabetul, tratamente care scad imunitatea sau infecţia HIV. Atunci bacilul începe să se înmulţească şi produce în plămîni tuberculoza propriu-zisă. Astfel se reia ciclul, noul bolnav fiind sursa de infecţie pentru cei din jur.
Tuberculoza este ca o "bombă cu efect întîrziat", intervalul între infecţie şi îmbolnăvire fiind imposibil de precizat. (Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă din RM)