Se întâlnesc mai frecvent la copiii mici, în special la cei în vârstă de 1-4 ani, care introduc în mod inconştient, în cavităţile naturale ale organismului (gură, trahee, nas, ureche etc.) boabe de cereale, de fasole, sâmburi de fructe, fructe mici, bomboane, mărgele, bile, monede, nasturi, pietricele, chibrituri, agrafe, cuie, ace etc.
Pericolul cel mai mare îl prezintă introducerea acestora în gură, mai ales de către copii, căci intră pe căile respiratorii provocând asfixie. Acest fapt este mult mai grav când copiii se culcă şi adorm cu diferite obiecte în gură.
Pentru prevenirea acestor incidente, copiii vor fi supravegheaţi şi nu vor avea acces ia aceste obiecte. De asemenea, adulţii şi în special cizmarii, croitorii, tâmplarii, geamgii, nu vor ţine în gură cuie, ace, nasturi etc, care cu ocazia vorbirii, tusei sau strănutului pot trece în căile respiratorii sau pot fi înghiţite.
Corpi străini în esofag
În timpul mesei, unele alimente mai dure sau mai tari nu mai pot fi înghiţite şi se opresc în esofag. Astfel se întâmplă cu cojile de pâine, cojile şi sâmburii unor fructe, cu oasele mici de pui sau peşte, dar şi cu obiectele ţinute în gură: scobitori, ace etc. Acest accident nu este atât de periculos, căci victima poate respira, dar creează o stare de spaimă, de nelinişte.
Primul ajutor. Dacă obiectul înghiţit s-a oprit în fundul gâtului, se va încerca scoaterea lui cu propriul deget arătător sau de către altă persoană. Când nu este posibilă această manevră, se va încerca provocarea de vărsături, care vor expulza şi corpul străin, înghiţirea de lichide sau alimente păstoase (griş, piure de cartofi, gem, miere sau două linguri de ulei), urmate de gestul înghiţirii în sec, favorizează alunecarea şi coborârea corpului străin în stomac.
În cazul înghiţirii unor obiecte metalice, aspre, ascuţite sau tăioase, se recomandă o supraveghere medicală permanentă, eventual o radioscopie pentru a preciza dacă corpul respectiv s-a eliminat sau dacă nu provoacă leziuni în tubul digestiv.
Corpi străini în nas
În marea majoritate a cazurilor, aceste incidente se întâlnesc la copii. Pericolul constă în faptul că aceşti corpi străini pot fi aspiraţi în căile respiratorii provocând asfixie. Nu toţi copiii pot să informeze despre incidentul petrecut, dar încep să plângă din cauza durerii, strănută, nu pot respira pe nara astupată şi pe aceeaşi nară se scurge o secreţie mucoasă, uneori cu sânge.
Primul ajutor. Dacă copilul este mai mare şi înţelege, i se va spune să sufle nasul, ţinând astupată nara care este liberă. Dacă avem la îndemână, se pot pune în nara cu corpul străin, câteva picături de ulei, pentru ca obiectul respectiv să alunece mai uşor în afară.
În cazul când corpul străin se vede în nară, se încearcă extragerea sa cu o pensetă sau cu o sârmă în formă de cârlig, având grijă să nu se producă rănirea mucoasei nasului. În acest scop, copilul mic va fi imobilizat de către o persoană pentru a nu se putea mişca. Se mai poate încerca şi o spălătură cu ser fiziologic sau cu apă în care s-a adăugat o linguriţă de sare la un litru.
Dar, pentru aceasta este nevoie de o seringă sau de o pompiţă de cauciuc. Lichidul se introduce cu forţa pe nara liberă şi el se întoarce pe nara cealaltă, antrenând şi corpul străin. Dacă obiectul din nas coboară în căile respiratorii, atunci se va proceda ca la „Asfixie".
Corpi străini în ochi
Corpii străini care pătrund în ochiul omului sunt foarte variaţi: praf, nisip, zgură, fragmente de metale, de polizor, de sticlă, de lemn, insecte etc. Circulaţia în mijloace de transport descoperite, vântul, unele profesiuni, predispun mai des ochiul la corpi străini.
Prezenţa în ochi (sub pleoape)a unui astfel de corp produce imediat durere, lăcrimare şi înroşirea ochiului. Ochiul nu poate fi ţinut deschis şi acest lucru accentuează durerea.
Primul ajutor. Când corpul străin se află sub pleoapa inferioară, o persoană va trage cu degetul pleoapa în jos. În timp ce suferindul va privi în sus. Astfel se observă dacă şi unde se află corpul străin. Apoi, cu un chibrit înfăşurat cu gămălia în vată se va încerca îndepărtarea corpului străin prin mişcări de ştergere. Dacă corpul străin se află sub pleoapa superioară este mai greu de înlăturat.
Cu degetul mare şi cel arătător de la mâna dreaptă se va apuca pleoapa de la mijloc şi, trăgând uşor de ea, se vor face mişcări de rotire, când într-un sens, când într-altul, iar corpul străin poate să iasă la marginea ochiului. Extragerea corpului străin din ochi este uşurată dacă în acelaşi moment se face spălarea ochiului cu infuzie de muşeţel, ser fiziologic, cu apă călduţă la care s-a adăugat o linguriţă de sare la litru.
În situaţia în care corpul străin este aspru şi a aderat la conjunctivă, dacă cineva din anturaj se pricepe, atunci va încerca să întoarcă pleoapa pe dos şi va scoate corpul respectiv. In lipsa altor persoane, aceste manevre le va face chiar cel suferind, în timp ce se priveşte în oglindă.
Dacă din ochi se scurge un lichid clar sau sânge, înseamnă că există o plagă oculară, care se poate infecta. De aceea se va face un pansament steril provizoriu, iar accidentatul va fi transportat la medicul oculist. Desigur că persoanele cu profesiuni ce expun ochiul la diferite traumatisme, la corpi străini ce se pot proiecta cu forţă în ochi, vor evita accidentele purtând ochelari de protecţie.
Corpi străini în ureche
Ca şi în alte situaţii, tot copiii îşi introduc mai frecvent în ureche diferite corpuri străine. Dacă corpul străin se vede în pâlnia urechii, el poate fi scos cu o pensetă sau o sârmă îndoită sub formă de cârlig. Dacă corpul străin nu a pătruns prea adânc în ureche, se întoarce copilul cu urechea respectivă în jos şi i se scutură uşor capul. Când nu se reuşeşte extragerea corpului străin, nu se va insista deoarece se poate răni timpanul, ci se va duce copilul la medicul ORL-ist.
Dacă în ureche s-au introdus boabe de porumb, de fasole sau mazăre, nu se va încerca scoaterea lor prin spălare cu apă, deoarece acestea se pot umfla în prezenţa apei şi nu mai pot fi extrase.
Pe lângă aceste corpuri inerte, în ureche pot pătrunde şi corpuri vii: gândaci de bucătărie, păianjeni, urechelniţe, muşte, viermi, larve. Acest lucru se întâmplă mai des la persoanele care dorm în pădure, pe câmp, în excursii, camping, în corturi etc. Prin mişcările lor în ureche, aceste insecte provoacă omului senzaţii neplăcute, ameţeli, uneori panică şi durere.
Dacă insecta nu se vede ca să poată fi extrasă cu o pensetă, atunci se va încerca omorârea ei prin asfixie. În acest scop se vor introduce în ureche diferite lichide: ulei alimentar, ulei de parafină, briantină lichidă, apă oxigenată, spirt medicinal, apă de colonie, apă sărată sau apă simplă, până se umple pâlnia urechii. Toate aceste lichide se recomandă să fie călduţe, altfel i se vor provoca ameţeli suferindului.
Se lasă lichidul 10-15 minute pentru a lipsi insecta de aer şi apoi se răstoarnă lichidul din ureche. De multe ori, odată cu spălarea urechii iese şi insecta. Dacă insecta s-a lipit de secreţia lipicioasă din ureche, atunci se va apela la un medic ORL-ist. Se poate evita acest tip de accident produs de insecte, dormind cu vată în urechi, atunci când este cazul.