Boala coronariana ischemica este o patologie a arterelor coronariene (vase ce vascularizeaza inima si care ii asigura acesteia necesarul de oxigen si nutrienti). Apare în timp prin dezvoltarea placilor de aterom pe suprafata interna a vaselor sau brusc, prin blocarea lumenului cu un tromb migrat aici din alte vase.

Simptomatologia apare în momentul în care peste 75% din lumen este obstruat, iar expresia clinica a proceselor patologice de la nivel miocardic este fie infarctul miocardic acut, fie angina pectorala.

Aritmiile cardiace sunt tulburari ale ritmului normal, de baza, al inimii.
Afectiunile aparatului cardiovascular
Inima este un organ extraordinar, capabil sa bata cu un ritm constant, intre 60-100 de ori/ minut (adica de aproximativ 100000 de ori de-a lungul unei zile). Sunt insa si momente cand ritmul ei se modifica (fie ca aceasta dereglare apare în situatii fiziologice, stresante, emotii foarte puternice, fie ca apare sub influenta unor medicamente sau în diverse boli). Aceste situatii, numite aritmii, se caracterizeaza prin tulburarea activitatii electrice a cordului care poate incepe sa bata mai repede sau mai incet, la un ritm regulat sau neregulat. Unele aritmii sunt considerate a fi urgente medicale deoarece pot determina aparitia stopului cardiac si a mortii subite coronariene.

Aritmiile benigne, care nu au risc vital imediat, sunt resimtite de pacient sub forma unor palpitatii (care nu fac decat sa creeze un disconfort). Exista si aritmii care trebuie insa atent supravegheate deoarece predispun la aparitia trombemboliilor, infarctului miocardic acut sau accidentelor vasculare cerebrale.

Insuficienta cardiaca este un termen ce descrie incapacitatea cordului de a se umple cu sange sau de a-l pompa eficient în circulatie, si apare ca urmare a unor probleme de natura structurala sau functionala.  insuficienta cardiaca este o importanta problema de sanatate în numeroase tari si reprezinta principala cauza de spitalizare a pacientilor cu varsta de peste 65 de ani. In tarile dezvoltate aproximativ 2 % din populatia adulta sufera de insuficienta cardiaca, iar la varstnici procentul creste la 10%.

Cele mai frecvente cauze de insuficienta cardiaca sunt:
- infarctul miocardic (precum si alte forme de boala cardiaca ischemica),
- hipertensiunea arteriala,
- valvulopatiile,
- cardiomiopatiile.

Pacientii cu insuficienta cardiaca sunt dispneici (respira cu dificultate, în special cand stau intinsi în pat), tusesc, prezinta edeme gambiere pronuntate si au o capacitate redusa de efort. Este o problema de sanatate ce reduce semnificativ calitatea vietii pacientilor în special datorita caracterului progresiv. Desi multi pacienti supravietuiesc multi ani dupa ce sunt diagnosticati, rata mortalitati anuale este foarte mare (de aproximativ 10%).

Cardiopatiile congenitale sunt reprezentate de anomalii si defecte de formare a unor structuri cardiace si vase mari care apar în perioada intrauterina.  Sunt afectiuni ce apar la 8 din 1000 de nou nascuti. Majoritatea defectelor determina obstructia fluxului sangvin din inima sau vasele acesteia sau imprima o curgere sangvina anormala (prin defecte ale peretilor care permit trecerea anormala a sangelui intracardiac).

Cel mai frecvent defect cardiac congenital este reprezentat de defectul de sept ventricular (aproximativ 1/3 din toate cardiopatiile congenitale sunt clasificate astfel). Incidenta acestor afectiuni este mult mai mare în cazul nou-nascutilor din parinti cu astfel de probleme. De asemenea, studiile post-mortem au demonstrat ca afectiunile de acest tip apar la 3-4% din fetii nascuti morti, la 10-25% din avortoni.

Etiologia ramane necunoscuta, desi sunt incriminati factori genetici în aparitia acestor probleme precum si expunerea fatului la actiunea unor factori cu efect teratogen în timpul sarcinii (cele mai importante fiind toxine, medicamente si droguri sau virusuri). O parte din defecte pot fi diagnosticate inca de la nastere, altele abia în copilarie, în functie de defectul propriu-zis si de expresia clinica. Cardiomiopatiile sunt afectiuni ale miocardului (muschiul inimii) care pot fi produse din orice cauza.

Pacientii cu astfel de afectiuni sunt adesea în pericol de a dezvolta aritmii sau moarte cardiaca subita. Pot fi determinate de probleme care sa nu fie localizate primar în miocard, dar care sa se reflecte asupra lui, afectandu-i în final functia si structura cum ar fi ischemia, hipertensiunea arteriala, valvulopatiile, cardiomiopatia alcoolica sau diabetica sau pot fi produse de tulburari în structura muschiului (in absenta unor cauze externe identificabile), cum ar fi cardiomiopatia dilatativa, cardiomiopatia hipertrofica, cardiomiopatia restrictiva.

Cand patologia este exclusiv a miocardului inima pacientului poate fi mult mai dilatata, peretii pot fi mai grosi sau mai subtiri (in functie de tipul particular al bolii). Oricare ar fi cauza, rezultatul este adesea acelasi: functia de pompa a inimii este perturbata.

In absenta tratamentului, cardiomipatiile se agraveaza în timp si afecteaza din ce în ce mai grav pacientul, ajungand în final la insuficienta cardiaca congestiva. Pericarditele sunt de fapt inflamatii ale pericardului (sacul de tesut fibros care inconjoara si protejeaza inima).

Sunt boli mai rare (comparativ cu patologia prezentata anterior).  Etiologia ei poate fi infectioasa (cauzata de virusuri, în special de virusul Coxsackie, de bacterii, mai ales de pneumococ sau de fungi) sau noninfectoasa: imunologica (de exemplu în lupus eritematos sistemic), traumatica, maligna (in cadrul fenomenelor paraneoplazice), sau apare ca reactie adversa la diverse medicamente (hidralazina, ciclosporina, izoniazida, tetracicline).

Pericardita determina în general dureri toracice retrosternale sau precardiace, iradiate în spate, ce se amelioreaza daca pacientul sta aplecat în fata si se agraveaza daca sta pe spate.  Majoritatea cazurilor se vindeca fara aparitia complicatiilor sau a recurentelor.

Boala cardiaca inflamatorie se refera la inflamarea muschiului inimii si/sau a tesuturilor din jurul acestuia si include:
- endocardita (inflamarea endocardului - stratul de tesut ce captuseste interiorul inimii si în special valvele cardiace, septul interventricular si cordajele tendinoase),
- miocardita (inflamatia miocardului).

Endocardita are acuze infectioase sau noninfectioase (si apare în special la pacientii
cu lupus eritematos sistemic).

Miocardita apare în cadrul infectiilor virale sau bacteriene si se poate exprima prin dureri toracice lancinante, insuficienta cardiaca congestiva, palpitatii sau moarte subita (la adultii tineri miocardita determina peste 20% din totalul mortilor subite). Valvulopatiile sunt afectiuni ale valvelor cardiace.

Pe partea dreapta, valvele inimii sunt valva tricuspida si valva pulmonara, iar pe partea stanga sunt valva aortica si valva mitrala.  Valvulopatiile pot fi congenitale sau dobandite si sunt fie insuficiente valvulare (regurgitatii) cand orificiile nu se inchid etans si sangele poate trece dintr-un orificiu în altul (sangele ejectat este regurgitat inapoi), fie stenoze valvulare (cand valvele se deschid incomplet, iar orificiul de trecere a sangelui este foarte ingust).

Boala hipertensiva este un proces patologic global cauzat de cresterea presiunii sangvine (termenul include asadar toate complicatiile hipertensiunii arteriale:
- hipertrofie de ventricul stang,
- insuficienta cardiaca globala,
- boala coronariana ischemica,
- aritmii cardiace,
- cardiomiopatii hipertensive).

Pacientii acuza cel mai adesea:
- oboseala dupa eforturi usoare,
- dispnee,
- crestere în greutate,
- greata,
- balonare,
- nicturie,
- edeme gambiere.

Boala cardiovasculara se caracterizeaza prin afectiuni ale inimii si ale vaselor mari (artere si vene) care vin si pleaca direct din cord.

Boala apare adesea în cadrul diabetului zaharat, hipertensiunuii arteriale, hiperhomocisteinemiei sau hipercolesterolemiilor si în general este de natura aterosclerotica. Patologiile aortice si sindromul Marfan includ boli ce afecteaza în special artera aorta (vas de calibru mare ce are originea în ventriculul stang si care oxigeneaza toate organele din circulatia sistemica).

Cele mai frecvente afectiuni ale aortei sunt:
- Anevrismele (dilatatii ce apar în peretele vasului si care pot determina complicatii foarte grave daca se rup - în special hemoragii interne care, daca nu sunt rezolvate prompt, pot determina moartea pacientului);
- Coarctatia aortica - este o boala congenitala ce se caracterizeaza prin ingustarea aortei în zona de insertie a ligamentului arterial cu aparitia hipertensiunii arteriale la bratul drept si puls periferic slab;
- Ateroscleroza (pierderea elasticitatii peretilor vasculari ca urmare a depunerii placilor de aterom);
- Sindromul Ehlers-Danlos – în forma sa vasculara (tipul 4) este o afectiune foarte grava, ce scade foarte mult speranta de viata a pacientilor (studiile au concluzionat ca speranta de viata a pacientilor este de aproximativ 48 de ani). La acesti pacienti exista riscul de aparitie a numeroase anevrisme aortice (ce se rup foarte usor) aparute pe fondul unei fragilitati vasculare generale;
- Stenoza aortica (deschiderea incompleta a valvei aortice ce determina hipertrofie de ventricul stang cu aparitia ametelii, sincopei si insuficientei cardiace congestive);
- Sindromul Marfan - boala genetica a tesutului conjunctiv care determina slabirea peretilor aortici cu aparitia anevrismelor si chiar a ruperii acestora;
- Boli de tesut conjunctiv care afecteaza peretele aortic (fie ii rigidizeaza, fie ii slabesc calitatea), cum ar fi sclerodermia, osteogeneza imperfecta, boala renala polichistica;
- Traumatisme - cum ar fi ruptura traumatica de aorta (cu localizare de obicei toracica, distal de artera subclavie stanga) ce are prognostic rezervat, pacientii putand deceda daca nu se intervine imediat.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment