Vezica biliara este un saculet situat sub ficat cu rol de rezervor pentru bila. Aceasta este un lichid verzui secretat de ficat, important pentru digestia grasimilor din alimente. Ficatul secreta continuu bila, iar aceasta se depoziteaza in vezica biliara de unde este eliminata in duoden in timpul mesei.
In mod normal in organism pot fi absorbite numai substantele solubile in apa. Grasimile, care sunt insolubile in apa, au nevoie de bila pentru a putea fi absorbite. Cand alimentele grase, ajung la nivelul duodenului (prima parte a intestinului subtire), un hormon numit colecistokinina este eliberat in circulatie.
Acest hormon ajunge la nivelul vezicii biliare si determina contractia acesteia cu eliberarea bilei in tractul gastrointestinal. La o masa bogata in grasimi, vezica biliara se goleste complet in decurs de o ora. Uneori raspunsul vezicii biliare la acest hormon este inadecvat (hiper sau hipokinetic) si in acest caz vorbim despre diskinezie biliara.
Simptomele disfunctiei biliare:
Simptomele sunt nespecifice, pot merge de la senzatii de discomfort abdominal pana la dureri atroce, adesea insotite de gust amar in gura, balonari, tulburari de tranzit. Durerile violente cu perioade de acalmie (colici), aparute dupa consumul de alimente ce stimuleaza vezica biliara – alimente grase, oua, ciocolata, cafea – arata o hipertonie biliara, cand colecistul depune un efort marit pentru evacuarea bilei in duoden. Se insoteste de accelerarea tranzitului intestinal, greata, uneori varsaturi.
Exista si situatia in care colecistul este mai putin activ, hipoton si nu elimina suficienta bila necesara digestiei (“fiere lenesa”). In acest caz durerile sunt mai suportabile, in schimb predomina simptomele dispeptice : greata, varsaturi bilioase, gust amar, balonare, alternanta constipatie-diaree. Acest tip de diskinezie biliara apare mai frecvent la persoanele obeze, sedentare, sau cele care lucreaza un timp indelungat la birou.
Diagnosticul:
Este pus de medicul gastroenterolog pe seama simptomelor, a examenului clinic si numai dupa ce s-au exclus alte afectiuni ale vezicii biliare precum inflamatia (colecistita) si calculii (litiaza biliara). De obicei examenul ecografic inlatura alte cauze ale suferintei si pune diagnosticul.
Tratamentul:
Pentru calmarea durerii se folosesc antispastice si calmante. Din dieta trebuie eliminate alimentele care contin grasimi, prajelile, carnea tocata si mezelurile. Pentru vezica “lenesa” se recomanda exercitii fizice care sa grabeasca eliminarea bilei si medicamente prokinetice, care stimuleaza motilitatea normala si coleretice.
In cazul acestei afectiuni, dieta are o importanta deosebita si uneori numai cu regim igieno-dietetic se poate restabili echilibrul digestiv al bolnavului cu dischinezie biliara. Trebuie excluse alimentele conservate, mezelurile, afumaturile, grasimile de origine animala, varza, fasolea uscata, cartofii prajiti, alimentele picante (piper, ardei, mustar).
Alimentele puternic colecistokinetice (care stimuleaza contractia vezicii biliare) cum ar fi smantana, ouale, untul, pot fi consumate in cantitati mici si in functie de toleranta individuala. Foarte important este modul de preparare a alimentelor: se indica alimente preparate termic prin fierbere, coacere sau fripte. Nu se permite folosirea alimentelor prajite in ulei sau untura, macarurile preparate cu sosuri grase, ceapa prajita, rantas. Laptele este un aliment care nu este tolerat de vezica biliara.
Se recomanda ore regulate de masa, iar pentru un drenaj biliar eficient este indicat ca dupa masa de pranz bolnavul sa stea 30 de minute culcat pe partea dreapta.
Tratamente naturiste eficiente:
- Cura de suc de grapefruit, 2-3 cani pe zi, timp de o luna, repetata de cateva ori pe an, este reglatoare a secretiei si eleminarii bilei;
- Cura de suc de ridichi negre – acestea au o actiune coleretica si de fluidifiere a bilei. Se recomanda doua cure pe an, a trei saptamani fiecare;
- Rostopasca: infuzie dintr-o jumatate de lingurita la o cana de apa; se beau 1-2 linguri la 3 ore. Se va evita supradozarea sau administrarea unor cantitati mai mari, deoarece poate avea actiune toxica.
- Frunze de anghinare: infuzie din o lingura de frunze la 500ml de apa, cantitate care se bea in cursul unei zile, astfel: o cana dimineata pe stomacul gol, dupa care se sta culcat jumatate de ora pe partea dreapta, a doua cana se bea in doua reprize, cu jumatate de ora inainte de mesele principale. Tratamentul se face progresiv, pornind de le doze mici. Are o durata de 20-30 zile, apoi o luna pauza, dupa care se reia.
- Frunze de salvie infuzie din o lingurita de frunze la o cana de apa; se bea in cursul unei zile, treptat. Este contraindicate pentru mamele care alapteaza, deoarece micsoreaza secretia laptelui.
- Sunatoare: Infuzie din o lingurita de planta la o cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi.