Prima şi principala instituţie este Fondul Nobel - organizaţie nonguvernamentală, care dirijează toate afacerile: gestionarea finanţelor, coordonarea examinării candidaţilor şi decernarea Premiului Nobel, organizarea prezenţei şi celebrării laureaţilor.

Fondul Nobel coordonează activitatea tuturor instituţiilor în cauză şi le reprezintă, la cel mai înalt nivel, pe arena internă şi internaţională. De asemenea, Fondul Nobel organizează prezentarea şi decernarea Premiilor Nobel conform hotărârilor Academiei Regale de Ştiinţe şi a Institutului de Medicină din Stockholm. Fondul Nobel, însă, nu se ocupă nemijlocit de înaintarea candidaturilor la premiu, nu participă nici la examinarea materialelor ştiinţifice sau literare ale pretendenţilor. Din anul 1966, la Fondul Nobel s-a alăturat încă o instituţie - Simpozionul Nobel, care este susţinut financiar de Banca Naţională a Suediei.

E de menţionat că Statutul Fondului Nobel, care stipulează toate regulile, ce reglementează activitatea instituţiilor preocupate de decernarea Premiului Nobel, a fost dat publicităţii pentru prima oară la şedinţa Consiliului Curţii Regale din 29 iunie 1900. Premiile Nobel au fost decernate pentru prima oară la 10 decembrie 1901 - data trecerii în eternitate a lui Alfred Nobel.

În ceea ce priveşte regulile speciale pentru instituţia, ce decernează Premiul Nobel pentru pace - Comitetul Norvegiei pentru premiul Nobel pentru pace, apoi ele au fost aprobate definitiv abia la 10 aprilie 1905. Întârzierea aceasta a avut loc din cauza că Suedia şi Norvegia încă nu ajunseră la un acord comun în ceea ce priveşte Premiul Nobel pentru pace.

După moartea lui Nobel, valuta suedeză s-a devalorizat esenţial, de aceea patrimoniul lui Nobel nu este suficient pentru menţionarea laureaţilor şi pentru toate cheltuielile, ce ţin de activitatea Fondului Nobel şi a tuturor instituţiilor acestui Premiu. De aceea Guvernul şi Banca Naţională a Suediei, din când în când, efectuează unele transferuri valutare în Fondul Nobel, în scopul menţinerii prestigiului Premiului Nobel. Curtea Regală şi Guvernul Suediei au decis să extindă lista ramurilor ştiinţifice pentru decernarea Premiului Nobel. În anul 1968, cu ocazia jubileului de 300 de ani ai Băncii Suedeze, Guvernul, Academia Regală de Ştiinţe şi Adunarea Băncii Naţionale au decis să fie instituit încă un premiu Nobel în domeniul ştiinţei economice.

După unele şovăieli, Academia Regală de Ştiinţe a Suediei s-a angajat să examineze pretendenţii şi să decerneze Premiul Nobel în economie, conform schemei decernării premiului pentru toate celelalte branşe indicate în testamentul lui Nobel. Premiul Nobel în domeniul economiei se decernează, de asemenea, în fiecare an, la 10 decembrie. Premiul Nobel în economie a fost decernat pentru prima oară în anul 1969.

Premiul Nobel e cel mai prestigios Premiu nestatal din lume, atât din punct de vedere onorific, cât şi din punct de vedere material. Valoarea lui bănească constituie 2 mln. de crone suedeze, ceea ce e echivalent cu 225 mii de dolari S.U.A.

Conform Statutului, Premiul Nobel nu poate fi decernat, pentru unul şi acelaşi obol considerabil, colectivelor mari de persoane. Se admite premierea unei persoane, a două sau a trei persoane. Şi atât. Acum, când toate ramurile ştiinţifice s-au aprofundat în materie, descoperirile ştiinţifice se fac, de obicei, la intersecţia ştiinţelor şi de către colective mari de savanţi, înzestraţi cu tehnică spectaculoasă. De aceea multe descoperiri serioase, efectuate în mod colectiv, rămân în afara prestigiosului premiu. Şi, totuşi, Premiul Nobel rămâne a fi cel mai prestigios pentru un intelect uman de excepţie.

La Premiul Nobel poate pretinde orice savant dotat, din orice colţ al lumii. Prin aceasta se respectă caracterul internaţionalist (cosmopolit) de decernare a Premiului Nobel în conformitate cu testamentul lui Nobel.

Fiecare ştiinţă destinată pentru Premiul Nobel îşi are comitetul său special. Academia de Ştiinţe a Suediei a creat patru comitete pentru examinarea, aprecierea lucrărilor şi decernarea Premiului Nobel în domeniul fizicii, chimiei, economiei şi literaturii. Institutul de Medicină din Stockholm are şi el un comitet pentru fiziologie şi medicină.

În ceea ce priveşte Premiul Nobel pentru pace, Parlamentul Norvegiei a ales un comitet special pentru examinarea candidaţilor. E de menţionat că fiecare comitet constă numai din 5 persoane. Dacă e necesar un număr mai marc de experţi, apoi aceştia sunt invitaţi din orice ţară, pentru a examina orice candidat, orice invenţie sau descoperire ştiinţifică propusă la premiu.

Ordinea utilizării Fondului Nobel, precum şi ordinea înaintării, selectării şi aprecierii lucrărilor pretendenţilor e destul de complexă şi sofisticată.

Dreptul de a înainta candidaţi la Premiul Nobel aparţine persoanelor fizice şi nicidecum instituţiilor ştiinţifice. Candidaturile nu sunt discutate public şi nimeni nu votează pentru ele. Dreptul preferenţial dc a înainta candidaţi la Premiul Nobel este acordat laureaţilor Premiului Nobel şi membrilor Academiei Regale de Ştiinţe a Suediei. Propunerile se fac în mod confidenţial.

Propunerea candidaţilor în toate domeniile trebuie să fie depusă până la 1 februarie a anului decernării premiului. De aici începe şi activitatea tuturor comitetelor de profil pentru Premiul Nobel. Până-n septembrie, toate comitetele, împreună cu experţii, apreciază lucrările candidaţilor la premiu.

Propunerile şi operele candidaţilor sunt examinate minuţios, la nivelul experţilor, apoi la mai multe şedinţe ale comitetelor respective, până la adoptarea deciziei referitoare la decernarea premiului fiecărui pretendent aparte. În acest răstimp este apreciat aportul şi originalitatea operei sau invenţiei pretendentului, precum şi importanţa lor pentru progresul economic, ştiinţific, tehnic, umanitar şi social în plan internaţional.

La aceasta contribuie anual vreo câteva mii de specialişti-experţi în ramurile respective, în scopul de a aprecia cât mai exact valoarea operelor pretendenţilor la Premiul Nobel. După finisarea acestui proces imens, în luna septembrie a anului decernării Premiului, materialele comitetelor, împreună cu deciziile lor, sunt transmise claselor respective ale Academiei Regale de Ştiinţe şi ale Institutului de Medicină, în componenţa cărora intră 25 de savanţi de înaltă calificare (25 - în fiecare clasă).

Apoi toate materialele sunt transmise Adunărilor Academiei şi Institutului de Medicină pentru examinarea şi adoptarea deciziei definitive. Decizia cu privire la decernarea Premiului Nobel pentru pace se adoptă de către comitetul special al Parlamentului Norvegiei.

Aici mai trebuie menţionat faptul că deciziile comitetelor specializate, precum şi ale Academiei şi Institutului de Medicină, sunt trimise, examinate şi aprobate de Adunarea pentru Premiul Nobel, constituită din 50 de persoane. Aceasta e ultima instanţă a Fondului Nobel. Mai apoi toate deciziile sunt aprobate de Curţile Regale şi Guvernele Suediei şi Norvegiei.

În luna octombrie a anului decernării Premiului, are loc votarea secretă a candidaţilor în Adunarea pentru Premiul Nobel. Rezultatele votării cu privire la decernarea Premiului Nobel şi numele laureaţilor sunt confirmate definitiv şi date publicităţii la o conferinţă de presă, care are loc la Stockholm - conferinţă la care participă reprezentanţi ai presei şi ai audiovizualului din întreaga lume.

În timpul conferinţei se dau publicităţii nu numai numele laureaţilor, dar şi argumentele decernării Premiului Nobel. La conferinţă sunt prezenţi specialişti de performanţă în domeniile respective, gata să răspundă la orice întrebare a jurnaliştilor cu privire la personalitatea şi opera laureaţilor, la importanţa operelor concrete pentru civilizaţia şi cultura întregii lumi.

În final intră în exerciţiul funcţiunii Consiliul Suprem al Fondului Nobel, care invită laureaţii la Stockholm şi la Oslo, în ziua de 10 decembrie a anului decernării. Ceremonia de înmânare a premiilor şi celebrare a laureaţilor are loc în cele mai prestigioase săli, în prezenţa regilor, conducătorilor Guvernelor Suediei şi Norvegiei. Celebrarea se face în prezenţa celor 1200 de oameni de vază din întreaga lume.

E semnificativ faptul că Premiile Nobel în domeniul fizicii, chimiei, fiziologiei şi medicinii, literaturii şi economiei sunt înmânate de însuşi Regele Suediei (personal), iar Premiul Nobel pentru pace este înmânat în aceeaşi zi de către Regele Norvegiei (personal) la Oslo. După decernare, ceremonia se soldează cu un banchet, în incinta Primăriei din Stockholm.

În timpul ceremoniilor, laureaţii ţin conferinţe la tema operei menţionate cu Premiul Nobel. Aceste teme, mai apoi, sunt publicate într-o carte specială cu titlul "Laureaţii Premiului Nobel". Selectarea operelor e un lucru enorm. Pentru fizică, chimie, fiziologie şi medicină, anual este selectat câte un singur laureat din 200-250 de candidaţi; în domeniul literaturii - din 100-150 de candidaţi; în domeniul economiei - din circa 100 de candidaţi.

Sunt foarte rare cazurile, când candidatului la Premiul Nobel i se acordă premiul la prima prezentare; de multe ori, Premiul Nobel este decernat laureaţilor abia după două sau trei încercări. Aceasta e o mărturie a selecţiei riguroase a candidaţilor la Premiul Nobel. Prestigiul este prestigiu, el trebuie susţinut cu valori reale eterne.

Uneori, în presa apuseană apar articole, care pun la îndoială modul secret de examinare şi decernare a Premiului Nobel. Dar aceste insinuări nu au nici o însemnătate, deoarece, conform Statutului Fondului Nobel şi ale celorlalte instituţii, care se ocupă cu decernarea Premiului Nobel, nu sunt admise nici un fel de reclamaţii şi litigii. Este respectat strict doar testamentul lui Nobel cu privire la Premiul Nobel. Şi atât.

Arne Tiselius, laureat al Premiului Nobel pe anul 1948, a spus: "Sunt mulţi candidaţi demni de Premiul Nobel, dar e dificil să-l evidenţiezi pe cel mai bun. Prin urmare există o singură cale: să-l găsim pe cel mai destoinic candidat, demn de Premiul Nobel". În realitate aşa şi se procedează.

Şi totuşi timpul impune uneori anumite precizări la unele prevederi ale testamentului lui Nobel, încît să fie evitate scandalurile din partea unor pretendenţi respinşi.

De exemplu, în testamentul lui Nobel se spune că în domeniul literaturii trebuie să se învrednicească de premiu o operă de factură "idealistă". Această condiţie a lui Nobel a dat naştere unor dubii. Cu această ocazie, autorul' monografiei "Nobel, Omul şi Premiile lui", secretarul Academiei Regale de Ştiinţe Anders Esterling, avea să menţioneze: "Ceea ce în realitate subînţelegea el (Nobel - n.a.) prin termenul "orientare idealistă" se referă la capodopere umanistice şi cu caracter constructiv, care, aidoma descoperirilor ştiinţifice şi invenţiilor tehnico-tehnologice, pot fi considerate în calitate de obol esenţial la progresul întregii omeniri". Acum nimeni nu mai comentează acest termen al testamentului lui Nobel.

Studiind lista laureaţilor Premiilor Nobel în toate domeniile, putem constata că, uneori, premiile sunt decernate nu numai pentru descoperirile şi invenţiile ştiinţifico-tehnice cu caracter aplicativ, cum a dorit Nobel, ci sunt menţionate şi descoperirile fenomenale în domeniul ştiinţei fundamentale. Acest fapt completează foarte reuşit ultima dorinţă a lui Nobel.

Viaţa a demonstrat cu prisosinţă că decernarea premiilor pentru succese considerabile în ştiinţă şi literatură nu putea fi efectuată pentru operele, descoperirile şi invenţiile, efectuate în anul precedent decernării premiilor. E necesară o anumită perioadă de timp pentru ca acea sau altă operă, descoperire sau invenţie să fie recunoscută de opinia publică.

Poate din cauza aceasta la regulile Statutului pentru decernarea premiilor a fost prevăzut următorul supliment: "Dezideratul testamentului cum că pot fi menţionate cu premii cele mai desăvârşite opere şi descoperiri contemporane, iar lucrările anilor precedenţi - numai în cazul când importanţa lor nu a fost sesizată până în ultimul moment".

De exemplu, penicilina a fost descoperită de către Alexandru Fleming în anul 1928, dar Premiul Nobel i s-a decernat abia în anul 1945, când a fost demonstrată valoarea reală a medicamentului, care a salvat milioane de vieţi omeneşti.

La fel e şi cu operele literare. Autorul unei lucrări de excepţie poate fi apreciat numai după ce opinia publică a recunoscut adevărata valoare a operei în contextul întregii creaţii a scriitorului. Şi nu e întâmplător faptul că unii scriitori s-au învrednicit de Premiul Nobel abia la o vârstă înaintată.

Adeseori, Fondul Nobel este criticat pe motiv că unele ramuri ştiinţifice nu cad în raza Premiului Nobel. Cauza e una: testamentul lui Nobel prevede premii prestigioase doar pentru 5 (cinci) ramuri ale ştiinţei, plus literatura, plus aportul şi meritele personalităţilor remarcabile în lupta pentru pace. Unica deviere de la testamentul lui Nobel este decernarea Premiului Nobel pentru economie, care mai degrabă este o completare a dorinţei lui Nobel decât o încălcare a ei.

Totuşi, comitetele specializate în decernarea Premiului Nobel se străduiesc nu numai să nu încalce Statutul Fondului Nobel, care se bazează pe testamentul lui Nobel, ci să atragă în raza premiului lucrări de mare rezonanţă teoretică şi aplicativă, efectuate la hotarele ştiinţelor nominalizate de Nobel. Astfel, de exemplu, în anul 1973, Premiul pentru fiziologie şi medicină a fost decernat la trei etologi; în anul 1974, Premiul pentru fizică a revenit savanţilor, care au obţinut succese esenţiale în domeniul radioastrofizicii, iar în anul 1978, acelaşi Premiu a fost decernat pentru descoperirea radioactivităţii - microundă deasupra planetei noastre. Aceste exemple vorbesc despre tendinţa normală de liberalizare, pe cât e posibil, a procedurii decernării Premiului Nobel.

Fostul Preşedinte al Academiei Regale de Ştiinţe a Suediei Karl Bernhard mărturiseşte că toţi membrii juriului aveau o atitudine foarte responsabilă faţă de examinarea şi decernarea Premiului Nobel în toate domeniile. Atenţia şi competenţa cu care se examinează operele şi personalităţile candidaţilor la Premiul Nobel este una din cauzele esenţiale ale păstrării prestigiului acestei distincţii. Exigenţa faţă de candidaţi - iată pilonul încrederii, seriozităţii fundamentale şi prestigiului Premiului Nobel. La acestea, Bernhard mai adaugă şi semnificaţia timpului când a fost desemnat Premiul Nobel - la intersecţia istorică a secolelor al XIX-lea şi al XX-lea.

Dar mai este încă un detaliu esenţial al notorităţii Premiului Nobel - caracterul internaţional (cosmopolit) al premiului, preconizat de către Nobel în testamentul său. Însuşi Nobel a fost un cetăţean al lumii, iubitor de oameni şi făuritor de bine, un părtaş al binelui comun. Poate de aceea, prin testamentul său, el, neavând urmaşi direcţi, şi-a lăsat tot patrimoniul întregii lumi, prin intermediul Premiului, decernat pentru "obol deosebit la progresul general-uman". Premiul Nobel contribuie la creşterea "lăstarilor trandafirilor roşii" ai Binelui, Frumosului şi Păcii în întreaga lume.