achenă - fruct simplu, uscat, indehiscent, cu o singură sămânţă;

aculeu - ghimpe, spin;

androceu - totalitatea staminelor unei flori;

androgine - plante care au pe acelaşi individ flori de ambele sexe, (sinonim - plante monoice);

arbore - plantă multianuală cu tulpină şi rădăcină lemnificate;

bacă - fruct simplu, suculent, indehiscent, cu multe seminţe. Se dezvoltă dintr-o carpelă sau din mai multe şi formează un pericarp cărnos;

bractee - frunze mici, modificate, care însoţesc la bază inflorescenţele şi florile plantelor;

bulb - tulpină subterană scurtă, acoperită cu basele lăţite şi scurte ale frunzelor ce conţin rezerve de substanţe hrănitoare;

caliciu - totalitatea sepalelor unei flori; cercul exterior al elementelor florii;

capitul - inflorescenţă racemoasă cu axa foarte scurtă, pe care sunt situate flori sesile sau scurt peţiolate;

capsulă - fruct uscat, dehiscent, care conţine multe seminţe;

cariopsă - fruct uscat, indehiscent, care conţine o singură sămânţă concrescută cu pericarpul pielos sau membranos;

cimă unipară (monocaziu) - inflorescenţă simpodială la care de la fiecare nod pleacă o
singură ramificare laterală, care repetă în continuare acelaşi tip de ramificare;

ciorchine (racem) - inflorescenţă monopodială la care florile cu pedicele cam de aceeaşi lungime sunt dispuse câte una altern sau opus pe axul principal;

cordiform - care are formă de inimă;

corimbul - inflorescenţă monopodială la care florile sunt dispuse aproximativ la aceeaşi înălţime cu vârful inflorescenţei. Lungimea pedunculilor florali e mai mare la baza inflorescenţei şi descreşte spre vârful ei;

corolă - totalitatea petalelor unei flori;

cotiledon - frunză embrionară care îndeplineşte funcţiile de absorbire şi depozitare a substanţelor nutritive;

dehiscenţă - deschiderea de la sine a unui fruct sau a unei antere;

drupă - fruct simplu, suculent, cu mezocarpul cărnos şi endocarpul lignificat. Se dezvoltă dintr-o carpelă şi are de obicei o singură sămânţă;

epidermă - stratul exterior de celule, primar după origine, al rădăcinilor şi tulpinilor tinere şi al frunzelor;

filiform - care are forma firului (mătasea porumbului);

floare hermafrodită (bisexuală) - floare care are organe reproductive femele şi mascule. În una
şi aceeaşi floare sunt stamine şi pistile;

floare solitară - floare singură pe tulpină;

foliculă - fruct uscat unicarpelar şi unilocular polisperm, care se deschide pe linia sudură a carpelei;

foliole - laminele foliare, care sunt dispuse pe rahisul frunzelor compuse;

fructifer - care produce fructe (comestibile);

frunză fistuloasă - frunză cilindrică şi goală în interior;

frunză imparipenat-compusă - frunză compusă dintr-un rahis comun, de care sunt fixate
foliolele de tip penat. Rahisul se termină cu o foliolă;

frunze alterne - frunze situate câte una la fiecare nod al tulpinii;

frunze palmate - frunze cu marginile crestate adânc, care au forma unei palme cu degetele depărtate;

glabru - lipsit de perişori pe suprafaţă (tulpini glabre, frunze glabre);

glauc - brumat, de culoare albăstruie;

inflorescenţă - grup de flori pe un lăstar specializat, mod de grupare a ramurilor purtătoare de flori;

involucru - frunze incomplet dezvoltate (hipsofile), care stau la baza inflorescenţei;

labiat (despre flori) - care are caliciul sau corola în formă de buze;

lamină - partea lăţită a frunzei, cea mai importantă şi cea mai mare, situată la vârful peţiolului;

lanat - acoperit cu peri lungi şi moi;

lanceolat - care are formă de lance;

latex - conţinut lichid al vaselor laticifere; adesea are aspectul laptelui. Este alcătuit din substanţe organice şi neorganice, uneori conţine şi cauciuc;

ligulă - formaţiune mică, membranoasă, care se formează la limita dintre teacă şi limbul frunzei;

mericarp - una dintre cele două achene care alcătuiesc fructul umbeliferelor;

monoic (plantă) - care are atât flori mascule, cât şi femele pe aceeaşi tulpină, pe acelaşi individ;

nervură - țesut de vase care împânzeşte frunza şi prin care circulă seva plantei;

obcordat - care are formă de inimă cu vârful în sus;

oblong - care este mai lung decât larg şi rotunjit la cele două capete;

obovat - care are formă de ou răsturnat;

organ - structură formată din diferite ţesuturi, de exemplu, rădăcina, tulpina, frunza ori părţile florii;

ovar - partea de jos, dilatată a carpelei ori a geniceului, format din câteva carpele concrescute;

ovat - care are forma oului;

pai (culmul) - tulpină lungă şi cilindrică, la cereale, cu noduri şi internoduri;

panicul - racem compus, răsfirat, format din multe inflorescenţe simple de acelaşi fel;

păstaie - fruct care se deschide în două jumătăţi (la fabacee);

peduncul - picioruşul unei flori;

penat - asemănător cu penele păsării, având un ax central, de care sunt prinse foliolele (la salcâm);

peri setoşi - peri tari, înţepători;

pericarp - peretele fructului care se dezvoltă din peretele ovarului florii;

peţiol - codiţa frunzei, care susţine limbul;

plantă bianuală - plantă care termină ciclul vital în două perioade de vegetaţie şi care înfloreşte şi fructifică în anul al doilea;

plantă dioică - plantă unisexuată la care celulele mascule sau femele se dezvoltă pe indivizi diferiţi;

plantă perenă - plantă care trăieşte şi formează structuri reproductive în decursul mai multor ani;

plantă poligamă - plantă care formează în acelaşi timp flori bisexuate;

pubescent (despre părţi ale plantei) - Care este acoperit cu perişori scurţi, fini, asemănători cu puful;

punctat - care este acoperit cu puncte;

racem (ciorchine) - Inflorescenţă monopodială la care florile cu pedicele, cam de aceeaşi lungime, sunt dispuse câte una altern sau opus pe axul principal;

rădăcină pivotantă (primară) - prima rădăcină a plantei cu seminţe care se dezvoltă din
meristemul apical al embrionului seminţei la polul rădăcinii;

reniform - care are forma unui rinichi;

repent (despre plante) - care se târăşte pe pământ;

retidorm (despre scoarţa tulpinilor lemnoase) - în vârstă; care se exfoliază;

ruderal - care creşte pe marginea drumurilor;

rugos - care este aspru la pipăit;

sectat (despre frunze) - care are diviziuni ce ajung aproape de nervura mediană;

sepală - frunză modificată care constituie o unitate morfologică a caliciului florii;

sesil - care nu are peduncul sau peţiol;

siliculă - fruct uscat, bicapelar, sincarp, despărţit de un perete fals (sept) de care sunt prinse numeroase seminţe;

silicvă - fruct uscat cu două compartimente la maturitate, cu un perete la mijloc, de care se prind seminţele (muştar);

spic - racem cu flori sesile sau foarte scurt pedunculate;

spontan - sălbatic, nesemănat, necultivat;

stigmat - vârful îngroşat al pistilului;

stolon - prelungirea tulpinii sau rădăcinii care se întinde la suprafaţa solului, dând naştere unei noi plante (fragi);

subarbust - plantă cu tulpina lemnoasă la bază şi ierboasă spre vârf;

sulcat - brăzdat;

teacă - partea bazială a unei frunze, cu ajutorul căreia se fixează de tulpină;

tomentos - organ cu peri foarte îngrămădiţi;

tulpină erectă - tulpină crescută vertical;

trifoliat - care are trei foliole;

tubercul - tulpină subterană care conţine substanţe de rezervă;

umbelă - inflorescenţă monopodială cu axul principal scurt şi subţire, cu pedunculii florilor aproape egali care pornesc dintr-un centru şi ridică florile la aceeaşi înălţime;

umbelulă - umbelă mică, care se formează din umbela principală;

vivace - care trăieşte mai mulţi ani;

volubil - plantă a cărei tulpină se înfăşoară sub formă de spirală în jurul unui suport;

zigoform (despre flori) - care are un singur plan de simetrie;