In mod curent, diamantul este considerat cel mai dur material din lume. Dar, conform masuratorilor efectuate in urma punerii sub presiune si a penetrarii, oamenii de stiinta au descoperit ca un material extrem de abraziv, obtinut in urma detonarii, si care este cunoscut stiintific sub denumirea de w-BN (wurtzite boron nitride), un material compus din atomi de bor si azot.

Duritatea se defineste ca fiind rezistenta la strapungere a unui material de catre un corp de compozitie mai dura decit a materialului studiat. In prezent,
       
specialistii folosesc trei tipuri de testare a duritatii unui material: metoda impedantei ultrasonice de contact, masurarea duritatii prin recul sau vederea prin indenter.

Noul record a fost inregistrat in urma unor studii complexe realizate de o echipa de cercetatori de la Universitatea chineza Jiao Tong, in colaborare cu specialistii de la Universitatea americana din Nevada. Totodata, specialistii au calculat volumul altui tip de material, diamantul hexagonal. Denumit si Lonsdaleit, acest tip de diamant difera de cel cristalizat in sistemul cubic, care poate atinge duritatea maxima (10) pe scara Mohs, duritatea variind insa in funţie de gradul de puritate a cristalului. Structura hexagonala se formeaza prin asezarea suprafetelor compacte in forma de sir: doua suprafete compacte se ating usor una cu alta, asa ca, fiecare atom a unei suprafete cade intre trei atomi a suprafetei vecine.

In urma rezultatelor obtinute in urma acestor masuratori, putem concluziona ca structurile foarte dure, mai dure decat ale celui mai dur material, diamantul, pot fi folosite de acum incolo in fabricarea si designul unor produse noi, super-dure, in diferite domenii ale stiintei si tehnologiei - a explicat Changfeng Chen, expert in cadrul Universitatii din Nevada.  

Reactiile structurale la compresie au demonstrat faptul ca exista anumite faze specifice de transformare a duritatii unui material. Astfel, w-BN si-a crescut nivelul duritatii cu 78 de procente in urma procesului de supune la presiune, care poate atinge in cazul acestui material la 114 GPa (miliarde de pascali), conform calculelor cercetatorilor, in vreme ce diamantul poate atinge doar valoarea de 97 GPa in conditii asemanatoare. In acelasi timp, specialistii sustin ca pentru a pastra duritatea unui material este necesara si o stabilitate termala, un factor-cheie, deoarece materialele foarte dure trebuie sa reziste intr-un mediu cu temperaturi extrem de ridicate sau la procesul de coroziune pentru a putea fi folosite in mod eficient si in domenii specifice, cum ar fi dispozitivele micro si nano-electronice.

Denumirea de diamant provine din limba greaca, adamas, care inseamna de neinvins. In latina clasica, Plinius atribuie o denumire asemanatoare safirului. Diamantul este un mineral nativ si in acelasi timp o piatra pretioasa. Diamantele naturale pure sunt incolore, in timp ce diamantele sintetice au o usoara coloratura galbuie. Din cauza duritatii ridicate, cristalele de diamant pot fi slefuite numai cu pulbere de diamant si din fulerita.

Valoarea unui diamant este determinata in functie de mai multe criterii: densitatea, duritatea, dispersia si refracţia luminii, conductibilitatea termica, stralucirea, puritatea. Masa diamantului este exprimata in carate, un carat corespunzand cu 0,200 grame. Duritatea extrema a diamantului este explicata prin legatura stabila simetrica dintre atomii de carbon. Diamantele iau nastere la adancimi mari (150 km), unde sunt temperaturi (1200-1400 grade Celsius) si presiuni ridicate. Acest material arde intr-un mediu cu oxigen pur la o temperatura de 720 de grade, iar in aer la peste 800 de grade, cu formare de bioxid de carbon. Diamantul este solubil in unele metale ca fier, nichel, cobalt, crom, titan, platina, paladium si alte metale asemanatoare.

Microdiamantele iau nastere in urma caderii meteoriţilor mari pe pamant (ex. craterul Barringer), creandu-se condiţiile necesare pentru formarea diamantului, prin existenţa unor presiuni si temperaturi ridicate si prezenţa bioxidului de carbon. Varsta diamantelor este foarte diferita, fiind inregistrate diamante vechi de peste 3 miliarde de ani, si diamante mai noi, care au varsta de cateva sute de milioane de ani.

Tarile unde se gasesc diamante in cantitati mai importante sunt: Rusia, Botswana Australia Congo Canada Africa de Sud Angola Namibia Sierra Leone Ghana si Brazilia. In Europa s-au gasit diamante in Arhangelsk (un oras din Federatia Rusa, amplasat de-o parte si de alta a raului Onega, la cativa kilometri nord de lacul Lacha).

Pana in prezent, diamantul cel mai mare a fost descoperit in Africa de Sud, in mina Premier din Transvaal (o colonie a Coroanei Britanice, care ulterior a devenit independenta si parte a Republicii Sud Africane). Aceasta nestemata a primit numele Cullinan, in onoarea lui Sir Thomas Cullinan, proprietarul companiei de minerit care gasise diamantul respectiv. Cantarea 3106 carate sau 800 de grame aproximativ. Conducerea Republicii Transvaal l-a facut cadou regelui Edward al VII-lea, ca semn de recunostinta pentru ca acesta acordase independenta republicii dupa razboiul anglo-bur.

Dupa cativa ani, Cullinan a fost taiat in noua briliante mari si 96 mici. Dintre acestea, cel mai mare a fost numit atunci denumit Cullinan I, (intre timp, alt nume sub care este cunoscut este Steaua Americii), are forma de para si are 530,2 carate. El impodobeste sceptrul reginei Marii Britanii. In coroana reginei se afla si Cullinan II, de 217,4 carate.

Minele de diamante produc anual peste 800 de milioane de pietre. 80% din diamante sunt destinate atelierelor de bijuterii si trec prin Antwerp - Belgia - centrul mondial al diamantelor, inainte de a ajunge sa fie prelucrate. In India se prelucreaza 9 din 10 pietre, insa majoritatea vor ajunge in cele mai luxoase magazine din Statele Unite si Japonia.

Pentru evaluarea diamantelor s-au stabilit reguli precise, potrivit carora preturile sunt de la cele mai scazute la cele exorbitante. Cele mai celebre diamante din lume sunt cunoscute sub denumirile Steaua Sudului, Marele Mogul, Orlov, Regentul, Florentin, Koh-I-Noor, Sahul, Sancy, Steaua Polara si multe altele. Cel mai mare diamant slefuit din lume a fost vandut la o licitatie organizata de casa Sotheby's in mai 1995, fiind adjudecat contra sumei de 16,5 milioane de dolari.

In Grecia Antica si in Imperiul Roman, diamantele erau considerate lacrimi sau daruri ale zeilor, ori chiar franturi din stelele cazatoare, iar poetii si filosofii povesteau despre ele, desi multi nu le vazusera niciodata. Platon le considera vii, adapostind spirite celeste, in timp ce altii credeau ca sagetile trase de Cupidon au varful din diamant, de aceea nimic nu poate rezista magiei iubirii.