Nenumaratele apeluri telefonice ce au parvenit la radioul "Sanatatea", m-au pus pe ganduri si m-au inspirat la atingerea unei probleme legate de adevar. Da, da, de adevar, caci multe apeluri telefonice contin elemente de neadevar, si ma gandesc de ce uneori ne este frica sa vorbim asa cum stau lucrurile, adica sa spunem adevarul. Imi dau bine seama, asa nivel de dezvoltare la care am ajuns, plus la aceasta, si unele aspecte legate de societatea in care traim, poate fi cauza slabiciunii noastre, nu suntem in stare sa deosebim adevarul. As mai spune ca traim intr-o lume care nu mai stimeaza adevarul si aceasta se intampla din foarte multe cauze.
Adevarul e tare departe, si aceasta o facem noi, il facem sa fie indepartat, iar apoi il cautam, cautam, dandu-ne seama mai tarziu ca posedarea lui apartine unei puteri mai mari. De fapt, adevarul se cauta permanent, si uneori niciodata gasindu-l.
Adevarul este ceva ce corespunde realitatii, reflectare a realitatii existente.
Pornind de la aceasta, as vrea sa intelegeti, ca toleranta permite diverselor pareri un drept egal la existenta, nu neaparat cu un nivel egal de adevar. Aceasta nu inseamna, ca trebuie sa dam afara pe usa adevarul de dragul tolerantei. Suntem cu adevarat toleranti atunci cand respectam dreptul altora de a avea o alta opinie, fara sa-i amenintam cu violenta. Dar aici trebuie sa fim fermi convinsi ca, acest alt punct de vedere, poate fi departe de adevar. Marea valoare a tolerantei ramane totusi incercarea de a afla adevarul, mai ales atunci cand suntem confruntati cu afirmatii aflate in conflict.
Reese, ca putem fi toleranti fara sa acceptam convingerea altcuiva, chiar daca nu este adevarata, acceptand numai dreptul acelei persoane de a-si pastra convingerea. Ii pot intelege pe persoanele care afirma ca Pamantul este plat, fara sa fiu de acord cu ei, tot asa pot tolera pe cei ce au alte religii, fara sa accept convingerile lor ca fiind adevarate.
Totusi, cred ca toleranta trebuie sa fie mai aproape de adevar, si adevarul mai aproape de toleranta. Sunt momente in societate cand, sub masca tolerantei, se pot dezvolta unele vicii sau abateri de la dezvoltarea fundamentala a omenirii, care trebuie la timp oprita.
Unii incearca sa foloseasca toleranta atunci cand adevarul este in defavoarea lui. Altii batatoresc drumul adevarului, care este mai des anevoios. Este anevoios, caci adevarul uneori se afla chiar cu pretul vietii!
"Frumos lucru e adevarul, insa nu e acceptat usor"- spunea Plato. Nu e acceptat fiindca nu este convenabil cuiva, aici prefera sa se spuie minciuna. E mult mai placut sa spui adevarul cand nu te priveste pe tine. Se mai spune ca adevarul e la fundul marii, pentru al cunoaste este nevoie de parcurs un drum chiar anevoios. "Adevarul este atat de intunecat in aceste timpuri si minciuna atat de fixata, incat n-am fi in stare sa cunoastem adevarul, daca nu l-am iubi"- se spunea inca de demult.
Se povesteste despre Socrate ca se afla intr-o baie publica din Atena. In timp ce mergea prin apa, un tanar venind dupa el, il batu pe umar si il intreba: "Socrate, pot fi discipolul tau?". Socrate continua sa mearga, fara sa-i raspunda nimic.
"Socrate, pot fi discipolul tau?" repeta tanarul. Din nou, Socrate nu-i dadu nici un raspuns. Tanarul se ruga a treia oara:"Socrate, te rog, pot sa fiu discipolul tau?" Dintr-o data, Socrate se intoarse pe calcaie, il apuca pe tanar de cap si-l scufunda sub apa. Il tinu asa pe bietul baiat, care se zbatea, pana cand la suprafata aparura bule de aer. In sfarsit, cand aproape nu mai era nici o speranta, Socrate il trase pe tanar din apa, si-i zice privindu-l ochi in ochi: "Tinere, cand ai sa doresti adevarul tot asa de mult cum ti-ai dorit aerul, atunci poti fi ucenicul meu".
Adevarul este soarele inteligentilor. Cat de ascuns nu este, "Timpul scoate adevarul la lumina"- spunea Menander. Gellius a afirmat ca "adevarul este fiul timpului".
Oamenii civilizati, rationali si morali, trebie sa fie dedicati adevarului si tolerantei. (Vasile Sofronie, doctor in medicina)