Ca de obicei, la emisiunile trecute am vorbit mult despre toleranta, am vorbit despre drepturile omului, despre - ce inseamna toleranta, cultura pacii.
Astazi vom vorbi despre toleranta la serviciu. Cineva, candva, spunea asa: "Daca un sef nu pedepseste un subaltern, care a gresit cu ceva, dar lasa pe maine sau poimaine, se mai gandeste, este un sef bun". Nu stiu, e corecta aceasta apreciere sau nu, dar stiu ca in relatiile dintre sef-subaltern, subalternii in jurul lor, colectivul lor, in acea situatie interna ce s-a creat, exista unele relatii ce trebuie sa le numim de la inceput.
In orice institutie, exista un sef, un patron, un director, in emisiunea noastra va fi numit ca sef. Cei subalterni, angajati, care indeplinesc cerintele sefului, in corespundere cu legislatia in vigoare, acei subalterni care numiti in continuare colectiv, fac si ei unele lucruri, ce nu sunt mai putin importante decat ceea ce face un sef. La randul sau, sa cunoastem foarte bine ca seful are unele obligatiuni, unele sarcini, unele directive de indeplinire de la sefii de mai sus, departamente, ministere si indeplineste unele legi ce sunt in vigoare in RM. Pe de alta parte, colectivul indeplineste acele indicatii, pe care le pune seful, adica directorul, patronul si cere de la colectiv indeplinirea acelor sarcini, ce sunt puse in fata ununi colectiv sau unui serviciu, unui departament.
Ca de obicei, stim cu totii ca relatiile intre sef si subalterni, in multe cazuri sunt diferite. Caci, cunoastem bine ca in colective nu sunt toti la fel. Fiecare are caracterul sau, ambitiile sale, un nivel profesionist mai bine dezvoltat, altul - mai putin dezvoltat. In orice caz, in colectiv si in acel mediu intern, care s-a creat mai multi ani, pe cand lucreaza acest colectiv, s-au creat situatii diferite, se cunosc unii pe altii foarte bine, pe de alta parte, colectivul cunoaste bine si ce face seful, unde se duce, de unde vine, cand vine si cand pleaca, ce intentii are. In colectiv apar si acei lideri neformali si lideri formali.
Printre cei formali ii putem numi pe cei care sunt alesi de colectiv si sunt recunoscuti de colectiv - sindicatele, diferite asociatii obstesti, sau chiar lider formal poate fi numit si seful institutiei. Dar sunt si acei lideri neformali, care, trebuie sa recunoastem, ca ei sunt in fiecare colectiv, acesti lideri neformali in multe cazuri conduc colectivul, sa spunem intr-o directie sau alta, care fac unele situatii in colectiv. E bine, cand acesti lideri neformali indeplinesc acele cerinte ce vin de sus - de la seful intreprinderii, de la seful ministerului sau departamentului si incearca cat de cat sa indeplineasca aceste cerinte. Acesti lideri neformali ajuta cat de cat institutia sa se ridice mai sus cu o treapta sau doua, sa indeplineasca misiunea colectivului. Insa de multe ori, acesti lideri neformali, cu parere de rau, cam bat apa in piua si incearca cat de cat sa deregleze situatia din colective si il pun pe seful institutiei intr-o situatie incorecta.
Mai bine spus, succesele unui colectiv sau a unei asociatii, a unei armonii intre sef si colectiv uneori depinde de acea armonie care este intre sef si angajati - subalterni. Nu poate fi armonie atunci cand este o indiferenta, o inactivitate, cand se face distractie, plecarea de la serviciu - cand nu este seful. Aceasta nu este armonie. Armonie este atunci cand, fara a controla pe subalterni, se da o sarcina de indeplinit, subalternii, folosind acel nivel de profesionalitate, incep sa indeplineasca acele momente, acei indici ce sunt pusi in fata lor. Aici, este o situatie de alt gen - cand seful cere, angajatii nu indeplinesc. Angajatii cer - seful nu indeplineste.
Aceasta situatie cam des se intampla in zilele noastre, caci avem si noi o societate si clar ca aici obligatiunile - unuia fata de celalalt trebuie sa fie majore. Aici mai apare si asa un aspect interesant - cand aceasta situatie - unul cere si nu se indeplineste, altul cere si nu se indeplineste din diferite motive; ambii parca sunt corecti, dar au si ambii unele pete pe activitatea sa, atunci apare o situatie de conflict, apare starea de razboi in colectiv. E bine daca seful este la locul lui, dar daca seful nu e la locul lui? Daca seful nu se arata la serviciu o zi, doua, trei, sau vine dimineata si spune "Buna dimineata" colectivului si pleaca dupa chestiuni de serviciu, apare seara, incuie cabinetul si pleaca acasa. E bine ca subalternii - sunt la locurile lor, sunt oameni profesionisti, cu carte cu categorii, dar daca nu? Atunci situatia se complica si mai tare. Apare o situatie imprevizibila.
Aici avem nevoie de toleranta. Interactiunea dintre sef-subaltern, intre colegi trebuie sa fie cea mai corecta si necesara. Este nevoie sa ascultam colegii, chiar daca ei nu sunt corecti uneori, chiar daca ei nu sunt de acord. Dar daca nu esti de acord, propune ceva alternativ. In diferite situatii sunt rezolvari diferite, nu cred ca exista situatie, din care sa nu poti iesi. Si gandeste-te bine si tu, sefule (sa ma iertati), d-ta sefule si tu cetateanule, care ai loc de serviciu. Poate oare trebuie sa ne gandim bine astazi ca traim intr-o societate destul de grea, trebuie sa intelegem unul pe altul. Astazi sunt diferite greutati. Putem a ne invinui ca nu avem salarii mari, putem a ne invinui unul pe altul ca colegul primeste mai mult, iar eu mai putin, putem sa ne invinuim cu totii - unul are casa mai mare, altul - mai mica etc.
Ar fi bine sa ne gandim la aceea ca la serviciu trece aproape majoritatea din timpul nostru si cand ne uitam - trece viata. Cu colegii de serviciu trebuie sa fim foarte atenti, sa fim ca si fratii, sa fim mai toleranti, mai intelegatori unul fata de altul. Iar tu, sefule, mai gandeste-te si mai coboara jos pe pamant si uita-te la cei care-ti fac indicii de serviciu si care te ajuta, care te intretin ca sef al acestui colectiv.
Scott spunea asa: "Oamenii mari sunt dispusi sa uite serviciile celor mici.", e bine spus, nu? Am vrea sa nu fie chiar asa. Sa ne apucam de lucru, caci multe sunt de facut. Dar sa fim cu totii mai toleranti. Si aceeasi societate de astazi, o societate care vrem s-o construim mai democratica. (Vasile Sofronie, doctor in medicina)