Inainte de a incepe, as vrea sa va spun ca m-au intrebat cativa colegi si m-au rugat sa mai repet din cand in cand ce inseamna toleranta.
Prin toleranta se intelege - ingaduinta, indulgenta, cu alte cuvinte - intelegere, bunavointa, rabdare, blandete. Dupa cum stiti si d-stra, saptamanile precedente am vorbit despre toleranta la serviciu. Sa nu credeti ca aceasta tema este finisata acum si nu putem vorbi mai departe. Astazi vom vorbi despre toleranta la serviciu, dar cu un aspect mai specific - despre colegii de serviciu.
Stim cu totii, ca omul isi petrece aproape jumatate din viata la serviciu, la locul de munca. Oriunde ai activa, in camp, la uzina, intr-un atelier, institutie bugetara sau de comert, in orice serviciu, te inconjoara colegi cu care comunici, poate mai mult decat comunici in familie. De fapt, comunicarea aceasta este specifica domeniului de activitate a institutiei si comunicarea aceasta ce are loc in acest caz este legata de profesie. Am spune ca comunicarea cu colegii de la serviciu nu are nimic cu cea din familie. La prima vedere. Dar, ca de obicei, comunicarea cu colegii de serviciu se rasfrange si asupra situatiei din familie. Si invers.
Ce sa va mai spun. Oare nu cunoasteti si d-stra, cand sotul sau sotia vine acasa de la serviciu si spune: "lasa-ma in pace", "nu vorbi cu mine", "astazi la serviciu am avut unele probleme"; sau la serviciu, colegul cela nu s-a comportat cu mine in felul corespunzator. Se mai intampla si altfel, cand ai probleme in familie si vii la serviciu, incepi sa manipulezi cu toti colegii asa cum doresti si faci o stare, situatie - conflict din cauza problemelor ce sunt in familie. De fapt, relatia aceasta intre colegi este foarte complicata. Si nu este asa de simpla. Pasii, ce se intreprind de unii colegi intr-un colectiv dat sunt foarte deferite - uneori, dintr-un cuvant pot sa faca ceva deosebit. Ce-i drept, si colegii uneori sunt "foarte buni".
Nu vorbim de aceea ca sunt fatarnici, invidiosi de nu au margine. Nu vreau sa obijduesc pe nimeni, dar uneori asa se face - ca in fata toti sunt buni, se arata ca te sustin, spun multe, ca ai facut corect, dau sfaturi unui coleg, dar sfaturile acestea au sens mult mai adanc si mult mai opus.
Daca mergeti la serviciu, cu bucurie, cu atractie, cu o dorinta de a munci, atunci productivitatea muncii este mai mare. Si ca aceasta sa fie asa - depinde de fiecare din noi. Nu te supara repede pe colegul care te-a observat, nu te-a salutat si invers, ti-a raspuns la salut doar cu jumatate de voce, cum mai spunem noi uneori. Doar nu stii totul despre fiecare din ei, ce probleme au, ce caractere au, ce probleme au cu sanatatea si multe altele.
Ca sa te bucuri de stima si respect in colectiv, indiferent de postul pe care il ocupi, trebuie in primul rand sa fii mai tolerant cu cei din jur. Si aici sa spunem direct - nu trebuie sa dam frau liber gurii, nu prin strigate - poti dovedi ca tu ai dreptate, ca esti mai corect si esti mai destept.
De fapt, aceasta se intampla cam des, caci colegii, dupa cum am spus si mai sus, cu caracterele deosebite, se comporta uneori incorect. Si au mai des ambitii individuale, uneori poate chiar neintelegand un fenomen sau altul, apreciaza si fac in felul sau. Mai des asteapta sa "fie trezit", sa i se spuna - colegule, tu te afli la serviciu. Pentru aceasta ai functii de serviciu, pentru aceasta esti remunerat, asa, cat de mare e leafa astazi.
Un scriitor german scria ca "Daca ai ajuns sa-ti schimbi prietenii, colegii, ca si lucrurile care le aruncam, considerandu-le ca de acum nu sunt de folos, atunci inseamna ca ai pierdut astfel aprecierea fata de unicitatea fiecarui individ".
Cei care isi pierd aprecierea si respectul fata de ceilalti, pot constata ca le este mai usor si ei se simt mai putin vinovati si pot mai usor sa renunte la prieteni sau la colegi. O mare insemnatate in colectiv are atitudinea unului fata de altul, comunicarea intre colegi, zambetul si bucuria.
Scriitorul Mark Twain a scris: "Ca sa simti ce inseamna cu adevarat bucuria, trebuie sa ai cu cine sa o imparti". Probabil, ca ati simtit si d-stra ca o bucurie pe care o imparti cu un adevarat prieten sau coleg - e o bucurie de doua ori mai mare.
Viata e prea pretioasa ca sa riscati sa o pierdeti de dragul unor senzatii sau unor cuvinte. Eu raman cu speranta, ca totusi vor veni timpuri, cand toti vom fi mai toleranti, pastrandu-va sanatatea d-stra si a celor din jur. O zi buna in continuare. (Vasile Sofronie, doctor in medicina)