bacil - bacterie în formă de bastonaş;

bacilemie - prezenţa de bacili în sânge, datorată unei infecţii;

Bacillus - gen de bacterii Gram-pozitive, în formă de bastonaş, sporulaţi, răspândiţi pe sol şi în aer (frecvent sub formă de spori). Sunt responsabili de deteriorarea alimentelor. Specia Bacillus anthracis, care este imobil, determină antraxul, o boală a animalelor de fermă, care se transmite şi la om. Bacillus polymyxa, care se găseşte frecvent pe sol, este sursa grupului de antibiotice polimixine. Bacillus subtilis poate determina conjunctivite la oameni; el produce, de asemenea, antibioticul bacitracină;

bacilurie - prezenţa de bacili în urină, datorată unei infecţii a vezicii urinare sau a rinichiului;

bacitracină - antibiotic produs de unele tulpini de bacterii, care este eficace împotriva unor microorganisme. În combinaţie cu alte antibiotice, este folosit extern în tratamentul infecţiilor cutanate şi oculare;

bacteria - (pl.) (sg. bacterium) microorganisme care nu au membrană nucleară (şi din acest motiv, bacteriile sunt considerate inferioare celulelor plantelor şi animalelor), dar au perete celular (multe antibiotice acţionează prin distrugerea peretelui celular al bacteriilor). Cele mai multe bacterii sunt unicelulare; unele au formă sferică (coci), altele de bastonaş (bacili), spiralaţi (Spirillum), de virgulă (Vibrio) sau de tirbuşon (spirochete). În general, au dimensiuni între 0,5 şi 1 um. Speciile mobile prezintă unul sau mai mulţi flageli la suprafaţă. Unele prezintă o altă capsulă subţire, iar unele au capacitatea de a produce endospori. Bacteriile se reproduc asexuat prin diviziune simplă; separarea incompletă a celulelor surori conduce la formarea coloniilor, care constau din celule în număr şi aranjamente diferite. Transferul de ADN de la o bacterie la alta are loc în procesul de conjugare. Bacterile au o largă distribuţie. Unele trăiesc în sol, apă sau aer; altele parazitează oamenii, animalele şi plantele. Multe bacterii parazite sunt inofensive; altele pot determina boli prin producerea de toxine;

bactericid - agent capabil să distrugă bacteriile. În această categorie intră: antibioticele, antisepticele, dezinfectantele;

bacterie coliformă - grup de bacterii Gram-negative, de aspect bacilar, care se găsesc în mod normal în tractul gastro-intestinal şi care fermentează lactoza. În acest grup intră genurile Enterobacter, Escherichia şi Klebsiella;

bacteriemie - prezenţa bacteriilor în sânge; reprezintă un semn de infecţie;

bacteriofag - virus care atacă bacteriile. În general, un bacteriofag este format din cap, coadă şi prelungiri, toate formate din proteine, şi un nucleu de ADN. Coada şi prelungirile asigură ataşarea pe suprafaţa . bacteriei şi introducerea ADN-uIui în celula gazdă. Bacteriofagul se dezvoltă şi se replichează în celula bacteriană pe care eventual o distruge cu eliberare de noi fagi. Fiecare bacteriofag acţionează specific împotriva unei anumite specii de bacterii. Această proprietate se foloseşte în fagotipizare, o tehnică de identificare bacteriană prin acţiunea unui bacteriofag cunoscut;

bacteriologie - ştiinţa care se ocupă cu studiul bacteriilor. Este o ramură a microbiologici;

bacteriostatic - substanţă capabilă să inhibe sau să întârzie creşterea şi multiplicarea bacteriilor. De exemplu, eritromicina este un antibiotic bacteriostatic;

Bacteroides - gen de bacterii Gram-negative, cel mai frecvent imobile, anaerobe, în formă de bastonaş. Sunt prezente, în mod normal, în tractul digestiv şi uro-genital la mamifere, şi la nivelul cavităţii bucale, în particular în placa dentară (în bolile periodontale). Unele specii sunt acum clasificate în genul Porphyromonas şi Prevotella;

bagasoză - formă de alveolită alergică externă, cauzată de expunerea la pulberile rezultate din partea lemnoasă a trestiei de zahăr, rămasă după extragerea zahărului. Simptomele apar frecvent în ziua expunerii şi constau din febră, stare de disconfort, tuse iritantă şi tulburări respiratorii;

Bagolini (lentilele) - lentile cu linii paralele fine, încrucişate, folosite în diferite teste vizuale; de exemplu, în testul supresiei şi răspunsului retinian anormal;

baie de şezut - un tip de baie pentru şolduri, puţin adâncă, în care persoana stă aşezată. În trecut, băile alternative, calde cu reci, se foloseau pentru tratamentul unor tulburări sexuale;

Baker (chistul) - chist la nivelul genunchiului, care rezultă prin ruptura sau hernierea membranei sinoviale a articulaţiei genunchiului afectată de artroză;

balanită - inflamaţie a mucoasei glandului penisului, asociată frecvent cu fimoza. Este mai frecventă în copilărie. Criza acută se asociază cu înroşirea şi edemaţierea glandului. Tratamentul se face cu antibiotice, iar recăderile se previn prin circumcizie;

Balanită xerotica obliterans - este o boală autoimună carcaterizată prin pete albivorii pe gland;

balanopostită - inflamaţie concomitentă a glandului şi prepuţului. Apare frecvent consecutiv unei fimoze şi reprezintă o reacţie locală mai extinsă decât balanită. Zonele afectate sunt roşii şi edemaţiate, apar dificultate la urinare (datorită strâmtorării deschiderii glandului) şi dureri. Tratamentul se face cu antibiotice, iar prevenirea recăderilor se face prin circumcizie;

balantidiază - infestarea intestinului gros cu protozoarul Balantidium coli. Omul se infestează prin ingestia de alimente sau lichide contaminate cu chisturi provenite din fecalele porcilor. Paraziţii invadează şi distrug peretele intestinului gros, determinând ulceraţii şi necroză, pacientul prezentând diaree şi dizenterie. Balantidiază este o cauză rară de dizenterie, afectând mai frecvent îngrijitorii de animale. Se tratează cu diferite antibiotice. Sinonim: dizenteria balantidiană;

Balantidium - gen de protozoar care poate infesta omul. Având formă ovalară, acoperit de cili (pentru locomoţie), şi o lungime 70 um sau mai mult, Balantidium coli, care trăieşte normal în tractul digestiv al porcilor, este un bacii comensual, infestând oamenii doar ocazional;

balistocardiograf - instrument pentru înregistrarea oscilaţiilor transmise corpului de propulsia sângelui la fiecare contracţie a inimii. înregistrarea se numeşte balistogramă şi poate fi modificată de boli ale inimii sau valvelor aortice;

balneoterapie - terapie a bolilor prin băi cu ape minerale. „Curele de apă", la modă în trecut, aveau mai mult ca sigur un efect psihic, mai mult decât un efect fizic. Astăzi, balneoterapia, sub supravegherea fizioterapeutului, este folosită pentru calmarea durerilor, îmbunătăţirea circulaţie sangvine şi a mobilităţii articulaţiilor în artroze şi afecţiuni ale muşchilor şi nervilor;

balon - dispozitiv extensibil din material sintetic, de dimensiuni diferite, montat într-un tub subţire şi folosit pentru dilatarea zonelor strâmtorate în vasele sangvine sau în tractul digestiv (stricturi);

balon autogonflabil - dispozitiv utilizat în ventilaţia artificială de urgenţă prin intermediul măştii faciale, măştii laringiene sau a unui tub endotraheal. Este format dintr-un balon rigid de plastic prin a cărui comprimare se insuflă aer în căile aeriene ale pacientului; când presiunea scade, balonul este reumplut de aerul atmosferic sau de la un tub de oxigen ataşat. Ieşirea şi intrarea aerului în balon este controlată cu un sistem simplu de valve. Dacă are ataşat un tub de oxigen, se poate creşte concentraţia acestuia în aerul introdus;

balotare - manevră clinică de examinare practicată asupra unui corp solid care pluteşte într-un lichid. În timpul sarcinii, lovirea uşoară a uterului sau a vaginului cu degetele determină deplasarea fătului în lichidul amniotic şi revenirea lui, percepută de către degetele examinatorului. Aceasta confirmă că umflarea uterului se datorează fătului, mai degrabă decât unei tumori sau altei cauze;

bandaj - (pansament) faşă sub formă de bandă sau tampon, aplicată pe o leziune sau pe o rană;

bandaj herniar - bandaj care are scopul de a menţine reducerea herniei la nivelul orificiului herniar. Este format dintr-o chingă elastică sau dintr-un sistem de chingi care fixează în dreptul orificiului herniar o pernuţă căptuşită;

bandaj „în centură" - bandaj circular în jurul unei părţi a corpului, pentru a aplica o presiune sau pentru a da suport sau protecţie;

bandaj în spirală - bandajarea unei leziuni în care fiecare parte o acoperă parţial pe cea anterioară la fiecare tură;

bandaj oblic - bandaj în care tururile de faşă sunt trase oblic, într-un singur sens;

bandaj recurent - bandaj pentru bontul de amputaţie a membrelor, în care fiecare tur de faşă ventro-dorsal pentru bont este fixat cu un tur de faşă circular tras deasupra;

bandaj triunghiular - bandaj făcut dintr-o bucată de pânză triunghiulară; este folosit pentru susţinerea antebraţului în fractura de humerus sau de claviculă;

bandaj suspensor - bandaj pentru susţinerea unei părţi a organismului. De exemplu, o eşarfă folosită pentru susţinerea maxilarului inferior în poziţie sau bandajul suspensor pentru susţinerea scrotului, în diferite afecţiuni ale organelor genitale externe masculine;

bandaj triunghiular - piesă din material de formă triunghiulară folosită pentru susţinerea antebraţului (bandaj superior) sau pentru pansarea într-o anumită poziţie;

bandă germinativă primară - zonă a embrionului care proliferează rapid, producând celule mezodermale care se răspândesc printre straturile ectodermului şi endodermului;

Banti (sindromul lui) - afecţiune caracterizată prin mărirea de volum şi hiperactivitatea splinei, care apar ca rezultat al creşterii presiunii în vena splenică. Cauza cea mai frecventă este ciroza hepatică;

barbiturism - intoxicaţia cu barbiturice, care se manifestă prin: confuzie, vorbire neclară, somnolenţă, căscat, pierdere de memorie, pierderea echilibrului, diminuarea reflexelor musculare. Oprirea administrării trebuie să se facă treptat, timp de 1-3 săptămâni, pentru evitarea simptomelor de sevraj (tremor, convulsii) care pot fi fatale;

barieră hemato-encefalică - mecanism care controlează trecerea moleculelor din sânge în lichidul cefalo-rahidian şi în spaţiile tisulare din jurul celulelor creierului. Importanţa barierei hematoencefalice este aceea de a proteja creierul de efectul unor substanţe nocive. Dar dezavantajul este că multe medicamente utile trec doar în cantităţi mici, şi , de aceea trebuie administrate doze mai mari decât normal. Cancerul de creier, de exemplu, este relativ insensibil la chimioterapie, cu toate că medicamente ca diazepam, alcoolul şi antestezicele generale liposolubile trec relativ repede şi uşor în celule creierului;

baritoză - afecţiune a plămânilor (o pneumoconioză), determinată de inhalarea prafului de bariu. La examenul radiologic apar opacităţi pulmonare severe, dar nu dă tulburări pulmonare;

Barlow (manevra) - test pentru identificarea luxaţiei congenitale de şold care detectează dacă şoldul se poate luxa;

baroreceptor - receptor nervos sensibil la modificările presiunii arteriale. Cei mai mulţi baroreceptori se află în sinusul carotidian şi la nivelul arcului aortic. Alţii se găsesc în pereţii altor artere şi vene mari, iar unii în pereţii cordului. Impulsurile de la receptori ajung la centrii medulari şi de aici, activitatea autonomă este direcţionată astfel încât frecvenţa cardiacă şi rezistenţa vasculară sunt ajustate corespunzător. Sinonim: presoreceptor;

barotită - afecţiune a urechii, determinată de modificarea bruscă a presiunii aerului, care apare, de obicei, în călătoriile aeriene;

barotraumă - afectare a urechii, trompei lui Eustachio sau sinusurilor paranazale, determinată de modificări ale presiunii ambientale, apărută în timpul zborurilor sau scufundărilor la mare adâncime;

Barrett (esofagul) - afecţiune în care epiteliul scuamos normal care căptuşeşte esofagul este înlocuit de un epiteliu columnar datorat refluxului gastro-esofagian sau, ocazional, esofagitei corozive. Se poate asocia cu un ulcer (ulcerul Barrett), şi epiteliul poate suferi modificări maligne;

Barron (dispozitivul) - aparat folosit pentru tratarea hemoroizilor, în care se aplică o bandă elastică strânsă peste baza acestora;

Bartholin (glandele) - pereche de glande care se deschid la unirea dintre vagin şi vulvă. Secreţia lor lubrifiază vulva, înlesnind penetraţia penisului. Se mai numesc glande vestibulare mari. Glandele vestibulare mici, situate în jurul deschiderii vaginului, au aceeaşi funcţie;

bartolinită - inflamaţie a glandelor Bartholin. În bartolinită cronică se pot forma chisturi în glandă, ducând la blocajul canalelor acestora. În bartolinită acută se pot forma abcese (abcesul glandei Bartholin);

Bartonella - gen de microorganisme baciliforme sau rotunde, frecvent considerate rickettsii, parazitează globulele roşii şi celulele sistemului limfatic, splina, ficatul şi rinichii. Bartonella bacilliformis determină bartoneloza la om. Sinonim: Haemobartonella;

bartoneloza - boală infecţioasă întâlnită pe văile înalte ale râurilor din Peru, Ecuador şi Columbia, determinată de rickettsia Bartonella baciliformis. Parazitul, prezent în hematii şi în celulele sistemului limfatic, este transmis la om de puricele de nisip. Există două tipuri clinice ale bolii: febra de Oroya (boala Carrion), ale cărei simptome sunt: febra, anemia şi hipertrofia ficatului, a splinei şi a ganglionilor limfatici; şi verruga peruana, caracterizată prin erupţie verucoasă tegumentară, care sângerează uşor şi se ulcerează. Febra Oroya este mortală aproape întotdeauna. Bartoneloza poate fi tratată cu succes cu penicilină şi alte antibiotice; se pot efectua transfuzii pentru a ameliora anemia;

Bartter (sindromul) - afecţiune congenitală a rinichiului, caracterizată prin tulburări ale excreţiei şi reabsorbţiei de săruri din- sânge. Rezultă niveluri scăzute de potasiu şi clor, şi creşterea nivelului de calciu. Nou-născuţii nu cresc în greutate şi încep progresiv să se deshidrateze şi să slăbească. Tratamentul constă în corectarea dezechilibrelor cu suplimente adecvate;

basion - punct craniometric situat la marginea anterioară a găurii mari a occipitalului, unde planul mediosagital al craniului intersectează planul găurii mari;

batiestezie - sensibilitate profundă, mioarticulară;

Batten (boala) - boală din grupul bolilor ereditare foarte rare, cunoscute ca lipofuscinoze ceroide neuronale, care include şi boala Tay-Sachs. Se caracterizează prin acumularea de grăsimi în celulele sistemului nervos, cauzând demenţă progresivă, epilepsie, spasticitate şi scăderea acuităţii vizuale. Debutează la sugar sau în copilărie;

baze perechi - unirea celor două lanţuri helicoidale ale moleculei de ADN prin intermediul punţilor de hidrogen între o bază purinică a unui lanţ şi o bază pirimidinică a celuilalt lanţ. Citozina se leagă de guanină, iar adenina cu timina;

bazilară (artera) - arteră situată la baza creierului, formată prin unirea celor două artere vertebrale. Se divide în cele două artere cerebrale posterioare. Irigă puntea lui Varolio, urechea internă, cerebelul, glanda pienală, lobii temporali şi occipital ai encefalului;

bazilară (membrana) - membrană la nivelul cohleei, care formează scheletul peretelui melcului membranos pe care îl separă de rampa timpanică. Pe această membrană este aşezat organul lui Corti (receptorul acustic);

bazilică (vena) - venă mare care merge pe partea ulnară a antebraţului, ajunge în şanţul bicipital medial al braţului, unde, după ce străbate fascia brahială, se varsă în venele brahiale sau, mai sus, în vena axilară;

Bazin (boala) - afecţiune rară care apare la femeile tinere şi care se caracterizează prin apariţia de noduli subcutanaţi localizaţi la gambe; aceşti noduli se pot sparge şi ulcera sau se pot remite spontan. Este o formă de tuberculoză cutanată. Denumire medicală: erythema induratum;

bazofil - varietate de leucocite, care se caracterizează prin prezenţa în citoplasmă de granule care se colorează roşu-închis la coloraţia Romanowski. Funcţia bazofilului este puţin cunoscută; el este capabil să ingere particule străine, şi conţine heparină şi histamină. Numărul normal este de 30-150 x 10 la puterea 6 bazofile la litrul de sânge;

bazofilie - 1. creşterea peste normal a numărului de bazofile în sângele circulant, care poate să apară în diferite boli de sânge. Sinonim: bazocitoză; 2. proprietate a structurilor microscopice de a
prezenta afinitate pentru coloranţii bazici;

bazofobie - fobia de a merge;

bâlbâială - stoparea articulării cuvintelor cu întreruperea fluxului normal al vorbirii şi repetarea consoanelor iniţiale ale cuvintelor sau a silabelor. Frecvent apare pentru prima dată în copilărie; este mai severă când individul este supus unui stres psihic. Nu constituie simptomul unei boli grave; se ameliorează prin reeducarea vorbirii de către un logoped specialist. Sinonim: gângăveală. Denumire medicală: dysphemia;

BCG (bacilul Calmette-Guerin) - tulpină de bacil tuberculos care şi-a pierdut capacitatea de a produce tuberculoză, dar îşi păstrează activitatea antigenică; din acest motiv, el este utilizat pentru prepararea vaccinului contra tuberculozei;

Beau (liniile) - depresiuni transversale la nivelul unghiilor, care apar la câteva săptămâni după anumite boli, de exemplu, pneumonie sau infarct miocardic. Sinonim: lineae transversae;

Becker (distrofia musculară) - afecţiune sex-linkată (X-linkată) caracterizată prin hipertrofie musculară, urmată de scăderea forţei musculare. Afectează sexul masculin şi debutează frecvent între 5 şi 15 ani, şi la 25 de ani după debut, pacientul foloseşte scaunul rulant. Deşi este o boală invalidantă, speranţa de viaţă este apropiată de normal. Este o afecţiune asemănătoare distrofiei musculare Duchenne, dar mai puţin severă;

behaviorism - curent psihologic întemeiat de psihologul american J.B. Warson (1913) Care reduce psihologia la studiul comportamentului, al relaţiei dintre stimul şi răspuns, eliminând din câmpul cercetării psihologice conştiinţa, fenomenele vieţii psihice interioare;

Behcet (sindromul) - afecţiune multisistemică recidivantă, caracterizată prin ulcere aftoase la nivelul cavităţii bucale, ulcere genitale şi inflamaţie severă a irisului şi nevrită retrobulbară. Poate afecta, de asemenea, articulaţiile şi poate produce inflamaţia venelor; majoritatea pacienţilor prezintă şi leziuni cutanate. Afecţiunea, a cărei cauză este necunoscută, apare mai frecvent la bărbaţi decât la femei;

bejel - formă de sifilis nevenerian, care apare în regiunea balcanică, Turcia, regiunile mediteraneene estice şi în regiunile de savană din Africa de Nord; este prevalent în zonele cu igienă deficitară. Boala apare atât la adulţi, cât şi la copii, prin contact direct corporal. Primele leziuni tegumentare sunt evidente în regiunile corpului cu umiditate crescută (cavitate bucală, axile, plici inghinale); în stadiile tardive, apar leziuni distructive la nivel cutanat, al nazofaringelui şi oaselor lungi. O erupţie verucoasă poate apărea în canalul anal şi în regiunile genitale. Bejelul, care rar este fatal, se tratează cu penicilină. Sinonim: sifilis endemic;

beladonă - 1. Atropa belladona (mătrăgună) - plantă din care se obţine medicamentul atropină; 2. alcaloid derivat din mătrăgună, din care este extrasă atropina. Beladonă este inclusă în unele preparate utilizate în tratamentul diareei datorită proprietăţilor sale antispastice;

Bell (paralizia) - paralizie a nervului facial, care duce la slăbiciune musculară a unei jumătăţi de faţă şi imposibilitatea de a închide ochiul. La unii pacienţi poate fi afectat şi auzul (sunetele sunt percepute mai puternic) şi poate apărea pierderea simţului gustului. De obicei, cauza este o infecţie virală; recuperarea poate fi spontană;

Bell (semnul lui) - fenomen observat în paralizia facială de tip periferic şi care constă din mişcarea de ridicare în sus şi în afară a globului ocular, survenind la încercarea de închidere a ochilor;

Bence-Jones (proteinele) - proteine anormale, cu greutate moleculară mică (45.000), care apar în cantităţi variabile în urina bolnavilor cu mielom multiplu şi, mai rar, la cei cu leucemie, limfoame sau boala Hodgkin;

Benedict (testul lui) - metodă folosită pentru determinarea calitativă şi cantitativă a prezenţei glucozei în urină (glicozurie) sau în alte fluide, cu ajutorul reactivului Benedict, care conţine citrat de potasiu sau de sodiu, carbonat de sodiu şi sulfat de cupru. Se adaugă câteva picături de reactiv în soluţia de testat. Amestecul este încălzit şi agitat timp de 2 minute şi apoi este răcit. Prezenţa unei cantităţi de glucoză peste 2% este indicată prin formarea unor precipitate roşii, galbene sau verzui, cel mai înalt nivel corespunde culorii roşu, iar cel mai scăzut (aproximativ 0,05%) corespunde culorii verde;

benign - 1. termen care descrie o tumoră care nu invadează şi nu distruge ţesutul din care se dezvoltă, şi, de asemenea, nu metastazează la distanţă, adică o tumoră necanceroasă; 2. caracterul unei boli care nu produce efecte dăunătoare;

benzalkonium - antiseptic utilizat în diverse preparate pentru tratamentul infecţiilor cutanate, ale cavităţii bucale şi faringelui;

benzoat de benzii - lichid uleios aromatic, care se aplică sub formă de loţiuni în tratamentul pediculozei;

benzocaine - anestezic local utilizat sub formă de unguent, supozitoare sau aerosoli în tratamentul afecţiunilor dureroase ale tegumentului sau mucoaselor. Teoretic este netoxic şi, de aceea, se poate administra şi pe cale bucală, sub formă de tablete, în tratamentul anumitor afecţiuni cum ar fi ulceraţiile bucale sau ale limbii, şi ulcerul gastric;

bequerel - unitate din SI de unităţi pentru activitatea unei surse radioactive, egală cu activitatea unei cantităţi de nuclee radioactive pentru care numărul tranziţiilor nucleare spontane pe secundă este egal cu 1. A înlocuit curie. Simbol: Bq;

Berger (nefropatia) - afecţiune renală caracterizată prin arii focale de inflamaţie (glomerulonefrită), care cauzează apariţia hematuriei microscopice. 25% dintre pacienţii cu această afecţiune dezvoltă insuficienţă renală. Sinonim: nefropatie cu IgA;

beriberi - afecţiune nutriţională datorată deficienţei de vitamină B1 (tiamina). Este răspândită în comunităţile a căror alimentaţie se bazează pe orez rafinat (al cărui înveliş bogat în tiamină este îndepărtat). Există două forme de beriberi: beriberi edematos, în care există o acumulare de lichid în ţesuturi (edem), şi beriberi uscată, în care există o emaciere excesivă. În ambele forme apar tulburări motorii şi senzitive de tip polinevritic, asociate cu tulburări cardiovasculare şi respiratorii. Decesul survine prin insuficienţă cardiacă;

berilioză - intoxicaţie cu beriliu sau cu compuşii săi, produsă fie prin inhalare, fie pe cale cutanată. Inhalarea vaporilor produce o alveolită acută, deseori fatală. Formele subacute şi cronice pot apărea prin expunere la niveluri foarte scăzute de praf de beriliu, care produc granuloame cutanate şi pulmonare, foarte asemănătoare celor din sarcoidoză. In plămâni se va produce fibroza care poate fi prevenită, uneori, prin administrarea promptă de corticosteroizi pe cale bucală. Deşi incidenţa beriliozei a fost mult redusă deoarece utilizarea berilului în industria de producere a tuburilor luminoase a fost interzisă în Marea Britanie din anul 1948, încă mai apar cazuri noi;

betatron - accelerator de particule (3, utilizat pentru terapia profundă a unor forme de cancer (radioterapie);

bezoar - concreţiune calculoasă în stomac, formată uneori din resturi vegetale (fitobezoar) şi alterori din păr (trichobezoar). Materialul poate fi înghiţit de bolnavi cu tulburări psihice şi poate produce uneori obstrucţie gastrică. Adesea, este îndepărtat prin intervenţie chirurgicală;

bicarbonat de sodiu - o sare de sodiu care neutralizează acizii şi care este utilizată în tratamentul tulburărilor de stomac şi digestie, al acidozei şi al deficitului de sodiu. Se administrează pe cale bucală sau injectabil; dozele mari pot produce tulburări digestive;

biceps (muşchiul) - muşchi cu două capete. Muşchiul biceps brahial este un muşchi lung al braţului, a cărui origine este pe scapulă prin două capete (capul scurt se inseră pe vârful procesului coracoid, iar capul lung pe tuberculul supraglenoidian şi pe cadrul glenoidian) şi inserţia pe extremitatea superioară a radiusului. El produce flexia braţului şi a antebraţului, şi mişcarea de supinaţie a antebraţului şi a mâinii. Muşchiul biceps femural este situat în partea postero-laterală a coapsei; este extensor al coapsei pe pelvis, flexor al genunchiului şi rotaţie în afară;

biconcav - care are două feţe concave (prezintă o scobitură) opuse. Lentilele biconcave se utilizează pentru corectarea miopiei;

biconvex - care are două feţe convexe (bombate) opuse. Lentilele biconvexe sunt utilizate în tratarea hipermetropiei;

bicorn - prevăzut cu două proeminenţe asemănătoare unor coarne. De exemplu, uterul bicorn;

bicuspid - termen utilizat în anatomie pentru formaţiunile care prezintă două vârfuri (de exemplu, dintele premolar sau valva mitrală);

Bielschowski (testul) - test ocular, utilizat în special pentru a diferenţia afectarea muşchiului oblic superior de cea a muşchiului drept superior contralateral;

bifid - împărţit în două părţi;

bifurcaţie - termen prin care se desemnează sediul diviziunii unei formaţiuni anatomice. De . exemplu, bifurcaţia traheală reprezintă divizarea traheei în cele două bronhii principale, dreaptă şi stângă;

bigeminism - aritmie extrasistolică în care fiecare impuls ectopic este asociat regulat unei contracţii normale. Se întâlneşte frecvent în intoxicaţia digitalică. Sinonim: puls bigeminat, ritm cuplat, ritm bigeminat;

bilateral (în anatomie) - relativ la sau afectând ambele părţi ale corpului sau ale unui ţesut sau organ;

bilă - lichid vâscos, alcalin, secretat de ficat şi depozitat în vezicula biliară, din care este eliminată intermitent în duoden prin canalul biliar comun. Bila poate fi galbenă, verde sau brună, în funcţie de proporţia pigmenţilor biliari (produşi de excreţie) prezenţi; alţi constituenţi ai bilei sunt: lecitina, colesterolul şi sărurile biliare. Sărurile biliare ajută la emulsionarea grăsimilor în duoden, astfel încât ele pot fi mai uşor descompuse de lipaza pancreatică în acizi graşi şi glicerol. De asemenea, sărurile biliare formează compuşi cu acizii graşi, care vor fi transportaţi în canalele chilifere. De asemenea, bila ajută la stimularea peristaltismului duodenal;

bilirubinemie - prezenţa în cantitate crescută a bilirubinei în sânge. În mod normal nu depăşeşte 0,8 mg/100 ml sânge (17 umol/1); când concentraţia bilirubinei este de aproximativ 1-1,5 mg/100 ml sânge (20-30 umol/1) apare icterul vizibil;

biliurie - prezenţa de bilă în urină: este o manifestare a unor tipuri de icter. Sinonim: cholurie;

Billings (metoda lui) - metodă de planificare a sarcinii, care presupune examinarea zilnică a mucusului cervical a cărui consistenţă şi culoare variază în funcţie de etapele ciclului menstrual. Utilizarea diagramei Billings de observare a mucusului, ajută la identificarea tipului de mucus;

bimanual - termen care arată utilizarea ambelor mâini pentru a efectua o activitate, cum ar fi examinarea ginecologică;

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment