cricoid (cartilajul) - cartilaj în formă de pecete, care formează o parte a pereţilor lateral şi anterior, şi cea mai mare parte a peretelui posterior, ai laringelui;

cricotiroidotomie - tehnică pentru obţinerea unei căi respiratorii de urgenţă. Se poate introduce un ac de calibru mare (12-14) sau un cateter cu mandren în trahee prin membrana cricotiroidiană. Această procedură poate fi salvatoare. Se fixează cu o mâna laringele, în timp ce acul se introduce percutanat exact pe linia mediană a membranei cricotiroidiene. După confirmarea poziţiei traheale prin aspirare de aer, cateterul poate fi avansat în trahee. Montarea unui robinet cu trei căi şi folosirea unei surse de oxigen sub presiune permit ventilaţia cu presiune intermitent pozitivă. Complicaţiile acestei manevre pot fi: hemoragia, deplasarea cateterului, emfizemul subcutanat, pneumotoraxul şi pneumomediastinul;

cri-du-chat (sindromul) - afecţiune congenitală care implică o deleţie a părţii terminale a braţului scurt al cromozomului 5 şi se caracterizează printr-un plâns mieunat, cu tonalitate înaltă (asemănătoare cu ţipătul unui pisoi), greutate mică la naştere, microcefalie, aspect facial caracteristic (faţă rotundă, ochi distanţaţi, fante palpebrale antimongoloide, strabism, nas cu baza largă de implantare), sindactilie, hipotonie, retard mental;

Crigler-Najjar (sindromul) - tulburare ereditară rară, cauzată de deficitul de glucuroniltransferază, o enzimă implicată în metabolismul bilirubinei. În sânge se acumulează cantităţi mari de bilirubină, copilul devenind progresiv icteric. Singurul tratament este transplantul de ficat, fără de care speranţa de viată nu depăşeşte 2 ani;

Crile (procedeul sau operaţia) - operaţie radicală standard în care se excizează în bloc ganglionii limfatici maligni cervicali;

criochirurgie - metodă de tratament care utilizează temperaturile foarte scăzute pentru congelarea unei anumite zone a organismului şi distrugerea ţesuturilor afectate. Pentru aceasta se foloseşte un instrument, numit criosondă, care are un capăt foarte fin răcit cu dioxid de carbon sau oxid de azot. Criochirurgia este utilizată în special în tratamentul dezlipirii de retină, al anumitor tumori osoase sau leziuni cutanate;

crioconservare - conservarea ţesuturilor prin congelare. Crioconservarea embrionilor poate fi utilizată în procedurile de fertilizare in vitro, de exemplu în cazurile în care sarcina trebuie amânată;

crioestezie - 1. stare de sensibilitate extremă la frig; 2. senzaţie de „deget mort", datorită unei ischemii de moment, întâlnită de exemplu în spasmele vasculare din hipertensiunea arterială. Sinonim: criestezie;

crioglobulină - proteină anormală - o imunoglobulină, care poate apărea în sânge în anumite boli. Crioglobulinele sunt insolubile la temperaturi joase, ducând la obstrucţia la frig a vaselor sangvine mici de la nivelul degetelor de la mâni şi picioare, cu apariţia unei erupţii caracteristice. Prezenţa crioglobulinelor în sânge (crioglobulinemia) poate constitui manifestarea a numeroase boli, cum ar fi: macroglobulinemia, lupusul eritematos sistemic, unele infecţii etc.;

crioprecipitat - precipitat produs prin congelare şi dezgheţare în condiţii supravegheate. Un exemplu de crioprecipitat este reziduul obţinut din plasma proaspăt îngheţată, care este dezgheţată la 4°C. Acest reziduu este foarte bogat în factori de coagulare, factorul VIII (factorul antihemolitic), şi este utilizat în controlul hemoragiilor din hemofilie;

crioretinopexie - metodă în care se folosesc temperaturi scăzute pentru a îngheţa ariile de retină afectate, în scopul producerii cicatrizării şi a acoperi breşele. Este practicată în criochirurgia pentru dezlipirea de retină;

criostat - 1. încăpere în care ţesuturile congelate sunt secţionate cu microtomul; 2. dispozitiv pentru menţinerea unei temperaturi scăzute;

crioterapie - metodă de tratament care utilizează temperaturile foarte scăzute;

criptă (crypta) - termen anatomic pentru desemnarea unor formaţiuni asemănătoare unui sac mic deschis la gură sau o cavitate glandulară. De exemplu, criptele Lieberkiihn, în care sunt adăpostite glandele intestinale;

criptococoză - infestaţie larg răspândită pe glob, dar recunoscută mai ales în SUA, dobândită prin inhalarea de sol contaminat cu ciuperca încapsulată Cryptococcus neoformans, ducând la infecţie pulmonară autolimitantă sau sistemică, cu afectare în principal a meningelui, dar uneori şi a tegumentelor, oaselor, viscerelor etc. Criptococoză este o infestaţie oportunistă definitorie pentru SIDA. Leziunile pulmonare primare (toruloma) sunt, de obicei, simptomatice şi autolimitante. Afecţiunea răspunde bine la tratament cu amfotericină. Sinonime: toruloza, blastomicoza europeană;

criptomenoree - absenţă în exteriorizarea fluxului menstrual, din cauza unui obstacol la nivelul colului uterin, vaginului sau datorită unui himen neperforat; sângele menstrual este astfel reţinut şi colectat în filiera genitală deasupra obstacolului;

criptorhidism - afecţiune în care există o coborâre incompletă sau inadecvată a unuia sau a ambelor testicule în scrot. Testiculul complet necoborât rămâne în cavitatea abdominală sau retroperitoneal. Testiculul incomplet coborât (testiculul restant) rămâne în canalul inghinal obstruându-l mecanic. Orhidopexia este necesar să se efectueze înainte de pubertate pentru a nu afecta spermatogeneza, deoarece se crede că temperatura crescută din abdomen interferă cu aceasta. Sinonim: ectopie testiculară, testicul ectopic;

criptosporidioză - infestaţie intestinală a mamiferelor şi păsărilor produsă de protozoarul Oyptosporidium, care se transmite Ia om prin intermediul animalelor de fermă. Ingestia de apă sau lapte contaminat cu oochisturile protozoarului duce la apariţia unei diaree severe, crampe abdominale, greaţă, anorexie, produse de eliberarea unei toxine. Majoritatea pacienţilor se vindecă în 7-14 zile, dar boala poate persista la pacienţii imunocompromişi (de exemplu, la cei cu SIDA), la persoanele vârstnice şi la copiii mici;

cris-, criso - element de compunere care introduce în termeni referirea la aur sau săruri de aur;

crisiază - apariţia de depozite de aur la nivelul globului ocular sau al altor ţesuturi ca rezultat al unui tratament prelungit sau cu cantităţi mari de săruri de aur;

crisoterapie - tratament cu săruri de aur. Administrarea injectabilă sau pe cale bucală a sărurilor de aur este foarte eficientă în tratamentul artrozei la unii pacienţi. Totuşi, unii pacienţi dezvoltă efecte adverse severe, cum ar fi tulburări sangvine, dermatite şi afectarea funcţiei renale;

crista - 1. ampullaris - structură senzorială 'situată pe convexitatea ampulei canalului semicircular în urechea internă, unde vin ramurile terminale ale nervului vestibular. Este responsabilă de modificarea mişcărilor capului, fiind activată de presiunea lichidului din canalele semicirculare; 2. una dintre cutele membranei interne a mitocondriilor;

cristalin - organ de forma unei lentile biconvexe, situat înapoia irisului. Are un diametru de 10 mm şi o grosime de 5 mm. Prezintă două feţe (anterioară şi posterioară) şi un ecuator sau o circumferinţă. Cristalinul este un organ perfect transparent şi elastic, învelit la exterior de capsula cristalinului. Nu are nici vase, şi nici nervi. Este organul activ al acomodării. Sinonim: lens, lens crystalina;

criză (crisis) - 1. schimbare bruscă în starea unui bolnav, ameninţând vindecarea, manifestată prin fenomene speciale: scăderea bruscă a temperaturii, transpiraţii abundente, diureză crescută; 2. accident brusc, survenind în stare de sănătate aparentă;

criză addisoniană - urgenţă medicală acută datorată lipsei producţiei de corticosteroizi, cauzată de boli ale glandelor suprarenale sau supresiei pe termen lung a producţiei prin terapie corticosteroidă. Se manifestă prin hipotensiune arterială şi colaps, modificări ale constantelor biochimice, hipoglicemie şi (dacă este netratată) moarte. Tratamentul constă în administrarea de corticosteroizi, iniţial intravenos în doze mari, şi apoi pe cale bucală. La pacienţii cu hipofuncţie corticosuprarenaliană, o criză addisoniană este frecvent determinată de o boală acută, ca de exemplu o infecţie;

criză tireotoxică - sindrom foarte grav (care poate cauza decesul) datorat agravării tireotoxicozei nediagnosticate sau tratate incorect. Apare frecvent în infecţii, la naştere, intervenţii chirurgicale nontiroidiene sau traumatisme, dar poate avea şi cauze necunoscute. Prezenţa unor manifestări ca: febră, diaree, agitaţie severă, greţuri, vărsături, dureri abdominale, este caracteristică. Accelerarea ritmului cardiac şi apariţia aritmiilor pot duce la insuficienţă cardiacă; pot apărea episoade psihotice şi chiar comă. Testele de laborator arată hipertiroidism şi, de asemenea, pot apărea alterarea funcţiilor hepatice, hiperglicemie, hipercalcemie, leucocitoză şi, frecvent, anemie. Tratamentul constă în administrarea de fluide intravenos, oxigen, medicamente antitiroidiene, doze crescute de soluţii de iod, doze crescute de corticosteroizi şi beta-blocante. De asemenea, trebuie administrate antipiretice, cum ar fi paracetamolul. Trebuie tratată şi cauza care a determinat criza;

criză vasovagală - activitate excesivă a nervului vag, determinând încetinirea frecvenţei cardiace şi o cădere a tensiunii arteriale, ce conduc la lipotimie;

Crohn (boala) - afecţiune inflamatorie, cronică, nespecifică, transmurală, care afectează cel mai adesea ileonul distal şi colonul. Leziunile caracteristice sunt inflamaţiile criptice şi abcesele criptice care progresează spre mici ulceraţii focale. Forma acută (ileita acută) poate mima apendicita. Forma cronică produce frecvent obstrucţia parţială a intestinului, cu apariţia durerii, diareei şi malabsorbţiei. Complicaţiile care pot apărea sunt: ocluzia, fistulele entero-enterale sau entero-vezicale, abcesele, hemoragiile intestinale, perforaţia intestinului. Cauza este necunoscută, dar se crede că un agent infecţios ar declanşa procesul. Tratamentul include repaus, corticosteroizi, medicamente imunosupresive, dietă, şi, în unele cazuri, excizia chirurgicală a porţiunii de intestin afectată. Sinonime: enterită regională, ileită sau ileocolită granulomatoasă;

cromafin (ţesutul) - ţesut specializat care se găseşte în glanda medulosuprarenală, constituit din celule nervoase modificate, care conţin granule ce se colorează maro cu crom. Adrenalina şi noradrenalina sunt eliberate din granule când glanda suprarenală este stimulată de nervii săi simpatici;

cromatidă - fiecare dintre cele două filamente rezultate din duplicarea cromozomului, reprezentând unitatea morfologică de crossing-over şi de segregare. Unite prin centromer, cromatidele surori se separă în anafază, prin clivaj longitudinal, fiecare fiind formată dintr-un singur helix de ADN; se replică în cursul perioadei de sinteză a ciclului celular;

cromatină - complex alcătuit din ADN, care formează cromozomii. Există sub două forme: densă (heterocromatină) şi dispersată (eucromatină);

cromatină sexuală - cromatină care se găseşte doar în celulele feminine şi se crede că reprezintă cromozomul X în celulele nedivizate. Se poate utiliza pentru a descoperi sexul înainte de naştere prin examinarea celulelor obţinute prin amniocenteză sau frotiu din vilozităţile corionice. Există două tipuri: (1) corpusculul Barr, care se colorează cu coloranţi bazici şi care se găseşte în nucleu, chiar sub membrana nucleară; (2) prelungiri ca nişte bastonaşe ale nucleului neutrofilelor (tip de celule albe sangvine);

cromatofor - structură care conţine pigment sau celule pigmentare. La om, cromatoforii care conţin melanină se găsesc în piele, păr şi ochi;

cromatografle - metodă fizico-chimică de separare şi identificare a componentelor unui produs biologic, care are ca principiu migrarea diferenţiată a componentelor dizolvate într-un solvent anumit. După terminarea procesului de migrare diferenţiată, componentele separate sunt fixate la locul de migrare şi apoi sunt developate cu revelatori speciali. Identificarea spoturilor revelate se face prin compararea nivelului lor de migrare cu acela al unor martori. Cromatografia prin schimb de ioni se efectuează în coloane de răşini, care au proprietatea de a schimba cationii sau anionii lor cu ionii corespunzători din soluţie; cromatografia pe hârtie este o metodă în care coloana este înlocuită cu hârtia de filtru;

cromatoliză - degenerarea şi dispariţia - cromatinei nucleare, unul din ultimele stadii ale involuţiei celulare;

cromatopsie - tulburare a vederii în care impresiile de culoare devin subiective. Este un simptom rar al mai multor afecţiuni. Uneori, după o operaţie de cataractă, unii pacienţii văd totul în roşu; în caz de intoxicaţie digitalică, pacienţii pot vedea lucrurile colorate în galben sau verde; tulburări similare pot apărea în caz de nevrită optică;