febră paratifoidă - boală infecţioasă produsă de bacteria Salmonella paratyphi A, B sau C. Bacteriile se elimină prin materiile fecale ale pacienţilor infectaţi şi pătrund în organism prin alimentele preparate neigienic, în condiţii de igienă nesatisfacătoare. După o perioadă de incubaţie de 1-10 zile, apar simptomele (diaree, febră uşoară, erupţie de culoare roz pe torace) şi durează aproximativ o săptămână. Vaccinarea cu TAB dă o imunitate temporară împotriva febrei paratifoide A şi B;

febră recurentă - boală infecţioasă produsă de bacterii din genul Borrelia, care se transmite prin căpuşe sau păduchi, şi se manifestă prin febră remitentă. Primul atac de febră apare la o săptămână de la infecţie; este însoţit de cefalee severă şi dureri musculoarticulare, care durează 2-8 zile. Atacurile următoare sunt mai blânde şi apar la intervale de 3-10 zile; netratate, atacurile pot continua mai mult de 12 săptămâni. Tratamentul antibiotic, cu tetraciclină sau eritromicină, este eficient;

febra pătată a Munţilor Stâncoşi - boală febrilă acută provocată de Rikettsia rikettsii şi transmisă de căpuşele din familia Ixodidae. Este răspândită doar în emisfera vestică. Agentul etiologic este găzduit de rozătoare şi alte mamifere mici. Simptomele includ febră, durere musculară şi o erupţie profuză asemănătoare cu cea din rujeolă. Netratată, poate duce la deces; tetraciclina şi cloramfenicolul sunt eficiente. Sinonime: febra pătată, febra de căpuşă;

febră - creşterea peste valorile normale ale unui organism, de cauză patologică, prin tulburarea funcţiei de termoreglare şi a echilibrului dinamic între producţia de căldură sau termoreglarea chimică şi pierderea de căldură sau termoreglarea fizică. Temperatura normală a corpului uman este 37°C (98,6°F) oral şi 37,2°C (99°F) rectal. În general, febra este însoţită de frison, cefalee, greţuri, constipaţie sau diaree. Creşterea temperaturii peste 40,5°C (105°F) poate produce delir şi, la copiii mici, convulsii. Cel mai frecvent, febra este produsă de infecţii virale sau bacteriene, de la răceala comună la malarie;

febră subterţiară - formă de malarie care apare ca urmare a infecţiei repetate cu Plasmodium falciparum şi care se caracterizează prin febră continuă;

febră tifoidă - infecţie a sistemului digestiv, produsă de bacteria Salmonella typhi, având următoarele manifestări: stare de slăbiciune, febră înaltă, erupţii pe torace şi abdomen, frisoane, transpiraţii şi, în cazuri grave, inflamaţia splinei, delir şi eroziuni ale peretelui intestinal care produc hemoragii. Se transmite prin intermediul alimentelor şi apei contaminate de fecalele sau urina bolnavilor sau purtătorilor sănătoşi. În multe cazuri, se poate remite spontan, dar tratamentul cu antibiotice, cum ar fi ciprofloxacina sau cloramfenicolul, reduce severitatea simptomelor. Vaccinarea cu vaccin TAB conferă imunitate temporară;

febră traumatică - febră care apare datorită unui traumatism grav;

febriculă - febră de mică intensitate sau de durată scurtă;

febrifug - tratament sau medicament care reduce sau previne febra;

febril - relativ la sau având febră;

fecale - material eliminat din colon prin defecaţie, conţinând resturi alimentare nedigerate sau incomplet digerate, epitelii şi mucus intestinal, bacterii şi unele substanţe catabolice epurate din sânge;

fecundaţie artificială - introducerea instrumentală a lichidului seminal în vaginul unei femei. Fecundaţia artificială trebuie să coincidă cu ziua în care femeia se aşteaptă să ovuleze. Lichidul seminal poate fi prelevat de la soţ, de exemplu în caz de impotenţă, sau de la un donator anonim, frecvent în cazurile în care soţul este steril;

feedback - sistem de control al activităţii în care produsul final ca efector de control modifică activitatea respectivă în momentul în care aceasta a manifestat o deviaţie cantitativă. Dacă electorul de control feedback creşte deviaţia, atunci este feedback pozitiv, iar dacă efectorul scade deviaţia, sistemul este feedback negativ. În general, sistemul feedback are structura unui circuit de control în care produsul final al unei căi (metabolice de reglaj, neurohormonal) îşi controlează ca efector feedback-ul propriu.

Fehling (testul) - test pentru detectarea prezenţei glucozei în urină; a fost înlocuit cu teste mai eficiente şi mai uşor de realizat. Acest test utilizează reactivul Fehling format din două componente: Fehling I (soluţie de sulfat de cupru) şi Fehling II (soluţie de hidroxid de sodiu şi tartrat sodic de potasiu). Reactivul Fehling cald este adăugat unei cantităţi egale de urină încălzită; colorarea soluţiei în galben sau maroniu indică prezenţa glucozei;

Feingold (dieta) - dietă indicată pentru tratarea multor afecţiuni prin eliminarea coloranţilor artificiali, a conservanţilor şi a salicilaţilor din dietă. A fost recomandată pentru tratamentul deficitului de atenţie/tulburărilor cu hiperactivitate, dar nu şi-a dovedit eficienţa;

feminizare - apariţia anormală a caracterelor somatice şi psihice specifice sexului feminin (creşterea sânilor, dispariţia părului facial etc.) la bărbaţi, fie ea rezultat al unor tulburări hormonale, fie ca urmare a unei terapii hormonale;

femur - os lung (cel mai lung din organism) numit şi osul coapsei. Corpul femurului este prismatic triunghiular şi prezintă trei feţe şi trei margini. Epifiza superioară (proximală) prezintă: capul femural, colul femural şi două tuberozităţi (marele trohanter, o proeminenţă patrulateră ce continuă în sus capul femurului, şi micul trohanter, situat la partea postero-inferioară a colului, pe care se inseră muşchiul iliopsoas), care sunt unite prin linia intertrohanteriană. Epifiza inferioară (distală) este formată din două proeminenţe articulare puternice, numite condili (lateral şi medial). Anterior, cei doi condili converg spre o suprafaţă articulară numită faţa patelară, prin care se articulează cu faţa posterioară a patelei. Colul femural reprezintă cel mai frecvent sediu al fracturilor femurului. Dislocarea parţială a epifizei superioare a femurului duce la deformarea capului femural şi degenerarea prematură a articulaţiei şoldului;

femural - termen care se referă la femur sau la coapsă;

fenbufen - medicament antiinflamator utilizat în tratarea inflamaţiilor şi a durerilor. Se administrează pe cale bucală. Posibilele sale efecte adverse includ: greţuri, vărsături şi erupţii tegumentare;

fenestra (fereastră) (în anatomie) - deschidere ce se aseamănă cu o fereastră. Fenestra ovalis (fenestra vestibuli sau fereastra ovală) este deschiderea dintre urechea medie şi vestibulul urechii interne; este închisă de o membrană de care este ataşată scăriţa. Fenestra rotunda (fenestra cohleae sau fereastra rotundă) reprezintă deschiderea dintre scala tympani şi urechea medie; la fel ca şi fereastra rotundă, este închisă de o membrană;

fenestrare - 1. deschidere chirurgicală într-un perete osos. Fenestrarea labirintică este o intervenţie chirurgicală prin care se creează o „fereastră" în corticala osoasă a canalului semicircular extern, prin care undele sonore să poată atinge periferia şi endolimfa, şi, deci, să permită restabilirea fiziologiei auditive în cazuri de surditate consecutivă lezării aparatului de transmisie a sunetului. Astăzi este indicată rar, doar în cazuri de otoscleroză, fiind înlocuită de stapedectomie; 2. în stomatologie, operaţie prin care se reduc unele construcţii de protetică dentară;

fenilalanină - aminoacid esenţial, care este hidroxilat la tirozină, cu ajutorul enzimei fenialanin hidroxilază. În cazul în care aceasta este inactivă, fenil- alanina se acumulează în sânge şi este, în principal, excretată nemodificată în urină, o parte fiind transformată în acid fenilpiruvic, care poate fi metabolizat ulterior în acizi fenilacetic, fenil-lactic şi o-hidroxifenilacetic. Această boală, caracterizată prin absenţa activităţii enzimei fenilalanin hidroxilază se numeşte fenilcetonurie, şi se asociază cu retardul mental;

fenilbutazonă - medicament analgezic, cu acţiune antitermică şi antiinflamatorie, folosit în tratamentul durerii din spondilita ankilozantă care nu răspunde la alte medicamente. Se administrează pe cale bucală sau injectabil. Efectele sale adverse includ: afectarea ţesuturilor hematopoietice şi, de aceea, este folosit mai puţin;

fenilcetonurie - eroare înnăscută de metabolism , caracterizată prin absenţă activităţii enzimei fenilalanin hidroxilază şi o creştere a fenilalaninei (un aminoacid) plasmatice, ducând adesea la retard mental. Diagnosticul prenatal este posibil în majoritatea cazurile care implică antecedente familiale. Pentru detectarea afecţiunii cât mai precoce (ştiut fiind că în perioada de nou-născut simptomatologia lipseşte), trebuie efectuate teste screening tuturor nou-născuţilor, în vederea diagnosticării bolii şi aplicării măsurilor terapeutice (în special de dietă) înainte de apariţia afectării neurologice. Gena responsabilă pentru fenilcetonurie este recesivă, astfel încât copilul va face boala dacă ambii părinţi au gena defectă. Scopul tratamentului este de a limita aportul de fenilalanină al copilui. Sinonim: fenilalaninemia, oligofrenia fenilpiruvică;

fenitoină - medicament anticonvulsivant folosit pentru a controla convulsiile epileptice majore sau focale. Se administrează pe cale bucală; efectele sale adverse pot include: hipertrofie gingivală, hirsutism şi erupţii tegumentare;

fenobarbital (phenobarbitone) - medicament barbituric, care în trecut era extrem de folosit în tratamentul epilepsiei, dar astăzi nu mai este la fel de des prescris. Se administrează pe cale bucală sau injectabil; efectele sale adverse pot fi: stare de somnolenţă şi reacţii tegumentare; dacă este utilizat continuu, poate da dependenţă;

fenol (acid carbolic) - dezinfectant puternic folosit în curăţarea rănilor, în tratamentul inflamaţiilor cavităţii bucale, faringelui şi urechii. Se administrează sub formă de soluţie, unguente şi loţiuni. Este extrem de toxic dacă este înghiţit;

fenomen de arborizare - test utilizat pentru a determina dacă membrana amniotică s-a rupt în sarcina avansată. Apare un pattern de cristalizare când lichidul amniotic se usucă. Sinonim: fenomenul de ferigă;

fenomen entoptic - viziunea şi situarea exterioară a unor elemente din interiorul propriului ochi. Cel mai frecvent fenomen ectopic sunt punctele luminoase mici pe care majoritatea persoanelor le pot vedea ocazional, mai ales când privesc un fundal strălucitor (de exemplu, cerul albastru);

fenomenul zorilor (dawn phenomenon) - tendinţa naturală de creştere a glucozei plasmatice dimineaţa devreme, cu câteva ore înainte de micul dejun, care este frecvent exagerată la pacienţii cu diabet zaharat tip I şi Ia unii pacienţi cu diabet zaharat tip II. Nivelurile de glucoză a jeun cresc datorită creşterii producţiei de glucoză la nivel hepatic care poate fi secundară secreţiei nocturne a hormonului de creştere. La unii pacienţi cu diabet zaharat tip I, hipoglicemia nocturnă poate fi urmată de o creştere marcată a glucozei plasmatice a jeun, cu o creştere a cetonelor plasmatice (fenomenul Somogyi). Astfel, atât fenomenul zorilor, cât şi fenomenul Somogyi, sunt caracterizate prin hiperglicemie matinală, dar ultimul se datorează hiperglicemiei de rebound (reglare prin antagonism). Frecvenţa cu care apare ultimul fenomen este în prezent controversată. Când se suspectează prezenţa sa, pacientul trebuie să se trateze între orele 2 şi 4 noaptea pentru a controla nivelurile de glucoză sangvină. Dacă se administrează insulină intermediară la culcare, fenomenul zorilor, ca şi fenomenul Somogyi, pot fi deseori prevenite;

fenoprofen - medicament analgezic, care, de asemenea, are efecte antiinflamatorii şi care este utilizat în tratamentul artrozelor. Se administrează pe cale bucală; efectele sale adverse includ: tulburări digestive, stare de somnolenţă, ameţeli, transpiraţii şi cefalee;

fenotiazine - grup de substanţe chimice cu diferite acţiuni farmacologice. Unele (de exemplu, clorpromazina şi trifluoperazina) sunt medicamente antipsihotice; altele (de exemplu, piperazina) sunt antihelmintice;

fenotip - totalitatea caracterelor fizice, fiziologice, ecologice şi comportamentale ale unui organism, rezultat vizibil al interacţiunii ereditate-mediu. Ca atare, acelaşi genotip se va manifesta diferit, în condiţii diferite de mediu, şi acelaşi fenotip poate fi condiţionat de genotipuri diverse, în condiţii de mediu similare;

fentolamină - medicament care produce vasodilataţie. Este utilizat în scăderea hipertensiunii arteriale la pacienţii cu feocromocitom. Se administrează pe cale bucală sau injectabil. Efectele sale adverse includ: tahicardie şi tulburări digestive;

feocromocitom - tumoră a celulelor cromafine care secretă catecolamine şi provoacă hipertensiune arterială. În 80% din cazuri este localizat în medulara glandei suprarenale, dar se pot întâlni şi în alte ţesuturi care derivă din creasta neurală (paraganglionii lanţului simpatic, în glomerusul carotidian, în creier, în sacul pericardic etc.). Se caracterizează prin secreţia unuia sau. mai multor hormoni catecolaminici sau a precursorilor acestora: noradrenalină, adrenalină, dopamina etc. Manifestările clinice sunt hipertensiune arterială paroxistică, tahicardie, palpitaţii, cefalee, tahipnee, vomă, dureri epigastrice etc.;

feri-, fero - element de compunere care introduce în termeni referirea la fier;

feritină - compus proteic care conţine fier şi care reprezintă modalitatea obişnuită de depozitare a fierului în organism;

fermentaţie - proces biochimic prin care substanţele organice, în special compuşii glucidici, sunt descompuse sub acţiunea enzimelor, producând energie. De exemplu, fermentaţia alcoolică reprezintă fermentaţia produsă de două tipuri de drojdii (drojdia de bere - Saccharomyces cerevisiae şi drojdia de vin - Saccharomyces ellipsoideus) care acţionează asupra zaharurilor prin intermediul enzimei numită zimază, pe care le degradează până la alcool etilic; fermentaţia butirică este fermentaţia produsă de bacteriile butirice care acţionează asupra zaharurilor degradându-le până la acid butiric;

fertilizare - fenomenul de unire a spermatozoidului cu ovulul. Schimbările rapide care au loc în membrana ovulului previn penetrarea altor spermatozoizi. Penetrarea stimulează îndeplinirea meiozei şi formarea celui de al doilea corp polar. O dată ce pronucleii feminini şi masculini au fuzionat, zigotul începe să se dividă prin clivaj. Sinonim: fecundare;

fertilizare in vitro (IVF-in vitro fertilization) - fecundarea unui ovul în afara organismului, rezultând un zigot care este incubat până la stadiul de blastocist când este implantat în uter. Această metodă a fost dezvoltată în Marea Britanie unde în anul 1978 s-a născut primul copil conceput în eprubetă. IVF este utilizată când femeia are trompele uterine blocate sau alte afecţiuni care împiedică fecundarea. Viitoarei mame i se administrează terapie hormonală pentru ca mai multe ovule să ajungă la maturitate, care apoi sunt preluate cu ajutorul unui laparoscop. Ovulele sunt amestecate cu spermatozoizii partenerului şi incubate într-un mediu de cultură până la stadiul de blastocist. Blastocistul este implantat în uterul mamei, sarcina continuând apoi normal;

feston gingival - marginea ondulată a gingiei, la nivelul liniei cervicale a dinţilor;

festonare - operaţie de imitare a festonului gingival natural pe o proteză mobilă şi de realizare a unei margini paralele cu acest feston pe inelele de cupru şi coroanele de înveliş;

feticid - moartea fătului în uter, datorită manevrelor abortive;

fetişism - perversiune a simţului genezic, caracterizată prin înlocuirea persoanei cu o parte a corpului sau, mai frecvent, cu un obiect (care devine fetiş), a cărui atingere sau vedere este suficientă pentru a provoca erecţie şi ejaculare; fetişismul poate fi heterosexual sau homosexual. Tratamentul poate presupune psihoterapie sau terapie comportamentală folosind terapia de aversiune;

fete - element de compunere care introduce în termeni referirea la făt. De exemplu, fetometrie (metodă radiologiei de măsurare a diametrelor capului fetal);

fetor - miros puternic, izbitor, neplăcut; Fetorul hepatic este un miros special de „ficat crud", exalat de bolnavii cu forme severe de hepatită epidemică. Fetor ex ore este o respiraţie neplăcut mirositoare, uneori caracteristică pentru unele afecţiuni (halitosis). Sinonim: foetor;

fetoscopie - examinarea fătului înainte de naştere cu ajutorul unui fibroscop numit fetoscop introdus în uter. Fetoscopia, metodă care se efectuează între săptămâna 18 şi 20 de gestaţie, permite examinarea fătului pentru determinarea malformaţiilor vizibile sau pentru prelevarea unei probe de sânge fetal (permiţând efectuarea unui diagnostic prenatal al unor boli cum ar fi: talasemia, hemofilia, drepanocitoza, distrofia musculară Duchenne etc.);

Feulgen (reacţie) - metodă de coloraţie histochimică, permiţând evidenţierea selectivă a acidului dezoxiribonucleic în celulă; dacă este prezent ADN-ul, adăugarea reactivului Schiff după hidroliza acidă produce o culoare roşie intensă la nivelul respectiv;

fibr -, fibro - element de compunere care introduce în termeni referirea la fibre sau ţesut fibros;

fibraţi - clasă de medicamente, înrudită cu acidul fibric, care sunt capabile să scadă concentraţia în sânge a trigliceridelor şi a lipoproteinelor cu densitate joasă; de asemenea, sunt capabile să crească nivelurile lipoproteinelor cu densitate înaltă. Fibraţii sunt utilizaţi în tratamentul hiperlipidemiilor. Din această clasă de medicamente fac parte: bezafibrate, ciprofibrate, fenofibrate şi gemofibrozil;

fibră nervoasă - prelungire a corpului neuronului, prin care trece impulsul nervos. Fasciculele de fibre nervoase formează nervii. Unele fibre nervoase, numite fibre mielinice, prezintă o teacă formată dintr-o substanţă de natură lipoidică, de culoare albă-sidefie, numită mielină. Fibrele nervoase care nu au teacă de mielină se numesc fibre nervoase amielinice;

fibre optice - fibre sintetice cu proprietăţi optice speciale, utilizate pentru transmiterea de imagini cu diferite instrumente din interiorul corpului, prin observarea directă sau fotografiere;

fibre reticulare - fibre microscopice, aproape inextensibile, de ţesut conjunctiv, care se întretaie formând o reţea fină de suport în jurul vaselor sangvine, fibre musculare, glande, nervi etc. Sunt formate dintr-o proteină asemănătoare colagenului (reticulină) şi se găsesc, în special, în ganglionii limfatici, splină, ficat, rinichi şi muşchi;

fibre - 1. (în anatomie) structuri filamentoase sau fibroase. De exemplu, fibrae ascuate cerebri (grup de fibre nervoase cu traiect arciform, situate la nivelul trunchiului cerebral), fibrae lentis (celule epiteliale mult modificate care formează marea masă a cristalinului ocular), fibrae obliquae ventriculi (pătură de fibre musculare particulare stomacului); 2. (în dietetică) fibre alimentare;

fibre alimentare - partea din alimente care nu poate fi digerată şi absorbită pentru a produce energie. Fibrele alimentare se împart în patru grupe: celulozice, hemicelulozice, lignine şi pectine. Alimentele înalt rafinate, cum este zahărul, nu conţin fibre alimentare. Alimentele care conţin o cantitate mare de fibre alimentare sunt: cerealele şi făina integrală, legumele rădăcinoase, nucile şi fructele. Fibrele alimentare sunt considerate de unii specialişti ca eficiente în prevenirea multor boli ale lumii civilizate, cum ar fi diverticuloza, constipaţia, apendicita, obezitatea sau diabetul zaharat. În comunităţile care consumă o cantitate mare de fibre, aceste boli nu sunt semnalate;