flexiune - mişcare de apropiere a unuia dintre cele două segmente constitutive ale unei articulaţii faţă de celălalt. Flexiunea plantară reprezintă îndoirea degetelor spre sol;
flexor (muşchi) - muşchi care produce îndoirea unui membru sau a unei părţi a organismului;
flexură - termen care, defineşte o formaţiune anatomică incurbată. De exemplu: flexura coli sinistra (unghiul subsplenic format la trecerea colonului transvers în colonul descendent), flexura duodenojejunalis (curbura de la joncţiunea duodenului cu jejunul), flexura perinealis recti (cea de a doua curbură, în plan sagital, a rectului, concavitatea sa este posterioară, corespunzând coccisului), flexura sacralis recti (curbura rectului în plan sagital în faţa sacrului; concavitatea sa este îndreptată anterior);
flexură hepatică - curbură pe care colonul ascendent o face sub ficat, transformându-se în colon transvers;
flictenă - bulă umplută cu lichid (ser) şi, uneori, chiar cu sânge sau puroi. Apare, de obicei, ca rezultat al unei fricţiuni la nivelul mâinilor sau picioarelor, sau pe zona unei arsuri. Se tratează prin pansament antiseptic. Unele flictene dureroase pot fi puncţionate cu un ac steril pentru a elibera lichidul;
Flint (uruitura) - uruitură diastolică datorată unei stenoze mitrale funcţionale, în unele cazuri de insuficienţă aortică; se admite că este datorită unei strâmtorări relative a orificiului mitral, când ventriculul stâng este mult mărit de volum. Sinonim: suflul Flint;
flocculus cerebelli - lob proeminent al cerebelului situat înapoia şi dedesubtul pedunculului cerebelos mijlociu de fiecare parte a fisurii mediane; face parte din arhicerebel. Sinonim: lobul pneumogastriculului;
flocoane - 1. denumire a particulelor vizibile, rezultate din separarea fazei disperse a unei suspensii coloidale; 2. rezultat al procesului de floculare. Flocoanele vitreene sunt opacităţi mobile în corpul vitros. Se produc prin alteraţii degenerative sau inflamatorii ale corpului vitros şi apar vizibile în faţa ochilor ca membrane sau „muşte zburătoare";
floră intestinală - bacteriile prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Unele dintre ele sintetizează vitamina K. Prin producerea unui mediu puternic acid în intestin, ele previn, de asemenea, infecţiile produse de bacteriile patogene care nu tolerează aceste condiţii;
flow cytometry - tehnică în care celulele sunt marcate cu un colorant fluorescent şi apoi asupra lor este îndreptat un fascicul laser. Intensitatea fluorescenţei induse de fasciculul laser este proporţională cu cantitatea de ADN din celule;
fluconazole - medicament antifungic, utilizat în tratamentul candidozelor interne sau externe. Se administrează pe cale bucală. Posibilele sale efecte adverse includ: greţuri şi vărsături;
fluctuaţie - 1. în statistică, sinonim pentru dispersii; 2. variaţie întâmplătoare, nesemnificativă, de la un moment la altul sau de la un eşantion la altul;
fluctuenţă - senzaţie palpatorie dată de o formaţiune tumorală cu conţinut lichid;
flumazenil - medicament antagonist al benzodiazepinei, folosit în anestezie pentru a contracara efectele benzodiazepinei asupra sistemului nervos. Se administrează pe cale injectabilă;
flunisolide - medicament corticosteroid antiinflamator utilizat în prevenirea şi tratamentul febrei de fân. Se administrează sub formă de spray nazal; cel mai frecvent efect secundar este iritaţia locală;
flunitrazepam - medicament benzodiazepinic utilizat în tratamentul pe termen scurt al insomniei. Se administrează pe cale bucală;
fluocinonide - corticosteroid sintetic utilizat topic pentru ameliorarea inflamaţiilor. Se aplică pe piele sub formă de cremă, gel, unguent sau soluţie. Efectele sale adverse includ: senzaţie de arsură, prurit şi erupţii locale;
fluodrocortisone - mineralocorticoid sintetic utilizat în tratamentul bolilor glandelor suprarenale. Se administrează pe cale bucală; efectele sale adverse includ: slăbiciune musculară, afectarea oaselor, tulburări digestive şi cutanate, retenţie de lichide;
fluophenazine - medicament antipsihotic fenotiazinic utilizat în tratamentul schizofreniei şi al altor psihoze. Se administrează pe cale bucală sau injectabilă. Posibilele efecte adverse includ: mişcări musculare anormale;
fluoresceină sodică - substanţă colorantă oranj, solubilă în apă, care dă o lumină strălucitoare verde, în lumină albastră. Soluţia diluată de fluoresceină este utilizată pentru detectarea defectelor de cornee, deoarece colorează doar zonele de epiteliu afectat. În angiografia retiniană se injectează fluoresceină într-o venă, urmărindu-se circulaţia ei cu o cameră specială;
fluorescenţă - proprietate pe care o au unele substanţe de a emite lumină în toate direcţiile atunci când sunt iradiate cu radiaţii de o anumit lungime de undă (luminoase, dar mai ales ultraviolete etc.); lungimea de undă a radiaţiei emise este superioară sau cel puţin egală cu aceea a radiaţiei excitatorii;
fluorizare - adăugare artificială de săruri de fluor pentru profilaxia cariilor dentare în zonele carenţate în acest microelement. S-a preconizat fluorizarea apei, a sării, a pastei de dinţi sau a laptelui. Consumul de apă care conţine ioni de fluor 1:1.000.000 este eficient în prevenirea cariilor dentare (dacă se face în perioada de dezvoltare a dinţilor);
fluorouracil - medicament care previne dezvoltarea celulară şi care este utilizat în tratamentul neoplasmelor de tub digestiv si de sân. În mod frecvent, se administrează injectabil. Efectele adverse, care uneori pot fi severe, includ: tulburări digestive şi cutanate, ulceraţii bucale, căderea părului, modificări la nivelul unghiilor şi tulburări sangvine. Fluorouracilul se poate folosi şi sub formă de cremă în tratamentul unor afecţiuni cutanate, inclusiv cancerul de piele;
fluoroză - intoxicaţie cronică de origine alimentară sau prin expunere profesională la compuşi ai fluorului; se caracterizează prin leziuni dentare şi osoase, tulburări respiratorii şi generale. Fluoroza dinţilor duce la modificarea compoziţiei chimice a smalţului dentar, provocată de excesul de consum de fluor; se manifestă prin apariţia de pete sau eroziuni albicioase pe suprafaţa dinţilor;
fluorură - sare a acidului fluorhidric. În organism, fluorurile se găsesc în concentraţii mai mari în dinţi; se găseşte şi în sânge;
fluorură de sodiu - o sare de sodiu utilizată în prevenirea cariilor dentare. Se administrează pe cale bucală sau prin aplicare directă pe dinţi (sub formă de pastă sau soluţie). Administrată în doze mari pe cale bucală poate produce tulburări digestive, iar dozele foarte mari pot produce intoxicaţie cu fluor;
fluoxetine - medicament antidepresiv care acţionează prin prelungirea acţiunii serotoninei (5-hidroxitriptamină) în creier. Se administrează pe cale bucală. Posibilele sale efecte adverse includ: greţuri, vărsături, diaree, insomnie, anxietate, febră, erupţii tegumentare şi convulsii;
flupentixol (flupenthixol) - medicament antipsihotic din grupul trioxanthenelor utilizat în tratamentul schizofreniei şi al, altor psihoze. Se administrează pe cale bucală sau injectabilă. Posibilele efecte adverse includ: sedarea şi mişcări involuntare;
flurazepam - medicament benzodiazepinic utilizat în tratamentul insomniei şi a altor tulburări de somn. Se administrează pe cale bucală; uneori, poate determina somnolenţă la trezire, ameţeli şi încordare musculară;
flurbiprofen - medicament analgezic care are şi acţiune antiinflamatorie, folosit în tratamentul poliartritei reumatoide şi artrozei, de asemenea previne contracţia pupilară în intervenţiile chirurgicale oftalmologice. Efectele adverse pot include: tulburări digestive, diaree şi greţuri;
flush - acces de înroşire a feţei şi/sau a gâtului. Flush-ul hectic apare în unele boli cum ar fi tuberculoza pulmonară. Flush-ul poate apărea (uneori însoţit de valuri de căldură) în unele tulburări emoţionale sau în menopauză (bufeuri de căldură). Sinonim: bufeu vasomotor;
flutamide - medicament antiandrogenic utilizat frecvent în tratamentul cancerului de prostată, singur sau în combinaţie) cu analogi de LHRH. Se administrează pe cale bucală; un posibil efect secundar este diareea;
flutter - tulburare a ritmului cardiac care, asemănător fibrilaţiei, poate afecta atât atriile, cât şi ventriculele. Însă, aritmia este mai puţin rapidă şi mai puţin haotică. Cauzele şi tratamentul sunt similare celor din fibrilaţie;
fluvoxamine - medicament antidepresiv care prelungeşte acţiunea neurotransmiţătorului serotonină (5-hidro- xitriptamina) în creier. Se administrează pe cale bucală; efectele sale adverse pot include: somnolenţă, agitaţie, tremor, vărsături şi diaree;
FMN (flavin mononucleotid) - derivat al riboflavinei (vitamina B2) care este un precursor al FAD şi funcţionează ca o coenzimă în numeroase reacţii de oxido-reducere;
fobie - sufix care introduce în termeni referirea la teamă, spaimă;
fobie - temere angoasantă şi nejustificată de o anume situaţie, de un obiect sau de îndeplinirea unei acţiuni. Evitarea situaţiilor care creează teamă poate împiedica desfăşurarea unei vieţii normale şi poate cauza suferinţe multiple. Cele mai multe tipuri de fobie sunt specifice (teamă izolată de un anumit lucru sau situaţie), agorafobia, claustrofobia, fobii sociale (teama de a întâlni alţi oameni) şi fobii animale (de exemplu, teama de şerpi, şobolani, păianjeni, câini). Tratamentul constă în psihoterapie comportamentală, în special densensibilizare şi autoexpunere graduală. De asemenea, se folosesc' psihoterapia şi unele medicamente (anxiolitice, antidepresive);
focar - 1. existenţa în organism a unui proces infecţios, mai mult sau mai puţin localizat, cu evoluţie variabilă; 2. în sens epidemiologic, se referă la locul în care se găseşte sursa de infecţie, precum şi teritoriul învecinat, în limitele căruia este posibilă infectarea altor persoane; 3. în optică reprezintă punctul unui sistem optic în care se întâlnesc razele unui fascicul emergent provenit dintr-un fascicul incident de raze paralele;
focomelie - absenţa congenitală a braţului şi/sau a coapsei, mâna sau piciorul fiind ataşate direct la trunchi printr-un scurt bont. Afecţiunea este extrem de rară; de exemplu, apare ca efect secundar al administrării thalidomidei în perioada de început a sarcinii. Sinonim: phocomelia;
folicul (folliculus) - 1. cavitate secretorie mică sau sac mic, cum este acinul sau alveola; 2. în anatomia patologică, infiltrat nodular cu celule prezentând de la centru către periferie un anumit aranjament şi o anumită succesiune; 3. invaginare de celule epidermice în corion, conţinând bulbul pilos şi firul de păr până la emergenţa sa din piele, folicul pilos un fel de sac în jurul rădăcinii firului de păr, format din trei teci: o teacă epitelială internă, care se întinde pe firul de păr până la nivelul glandei sebacee, o teacă epitelială externă, care se subţiază spre extremitatea internă a rădăcinii, şi o teacă fibroasă, de natură conjunctivă care înconjoară şi extremitatea inferioară a bulbului;
foliculită - inflamaţie a foliculilor pilosebacei, de obicei de origine infecţioasă. Se clasifică, în funcţie de agentul cauzator, în foliculite bacteriene şi foliculite micotice. Foliculita determinată de ciuperca Pityrosporum poate fi un marker pentru diagnosticul SIDA;
folie a deux - psihoză care afectează două persoane între care există o relaţie intimă; uneori, una dintre persoane dezvoltă o psihoză şi impune prin sugestie acelaşi proces celeilalte persoane; alteori, ambele persoane suferă de schizofrenie şi îşi dezvoltă halucinaţiile împreună. Pot fi implicate chiar mai multe persoane (folie a trois, folie a quatre etc.). Tratamentul presupune separarea persoanelor afectate, îngrijirile acordându-se separat;
folium (pl. folia) - termen generic pentru structuri anatomice în formă de foaie. Folium cacuminus este un lobul pe suprafaţa superioară a vermisului. Folia cerebelli (gyri cerebelli) reprezintă circumvoluţiile emisferelor şi vermisului. Folium vermis (mugure terminal) este lobul terminal de pe faţa superioară a vermisului între declive şi primul segment al feţei inferioare a vermisului;
fomentaţie - metodă de tratament cu căldură umedă (cataplasme, comprese etc.) sau uscată (nisip cald, sticle cu apă caldă etc.);
fomes (pl. fomites) - orice obiect prin care se poate transmite o boală infecţioasă (de exemplu, îmbrăcăminte de lână, cărţi, monede, prosoape, căni etc.);
fon - unitate de măsură a tăriei sunetelor, egală cu tăria unui sunet a cărui intensitate auditivă este de 1,26 ori mai mare decât pragul auditiv inferior;
fon-, fono - element de compunere care introduce în termeni referirea la sunet sau voce;
fonastenie - slăbire a vocii, de obicei datorată oboselii, suprasolicitării;
fonaţie - formare de sunete cu ajutorul corzilor vocale;
fonemă - halucinaţie auditivă;
foniatrie - ramură a oto-rino-laringologiei care se ocupă cu studiul tulburărilor funcţiei aparatului vocal (fonator). Sinonim: fonologie;
fonism - formă complexă de halucinaţie auditivă;
fonochirurgie - ramură a chirurgiei practicată de obicei endoscopic pentru îmbunătăţirea sau modificarea calităţii vocii;
fonofobie - teamă excesivă de unele sunete specifice;
fonopatie - tulburare a vocii;
fonopsie - coloraţie a unei imagini auditive într-o anumită culoare;
fonoreceptor - receptor acustic;
fonorenogramă - înregistrare grafică a pulsaţiilor arterei renale, obţinută cu ajutorul unui fonocateter;
fontanelă - zonă neosificată la locurile de unire a suturilor oaselor craniene la făt, nou-născut şi sugar, la nivelul cărora pielea şi aponevroza epicraniană acoperă direct meningele. Fontanela anterioară (fontanela bregmatică sau fontanela mare) este de formă rombică, situată la punctul de unire a suturilor frontală, sagitală şi coronară; se închide în primii 2 ani de viaţă. Fontanela posterioară (fontanela lambdoidă sau occipitală sau mică) este de formă triunghiulară, situată la punctul de joncţiune a suturilor lambdoidă şi sagitală; se închide în primele 2-3 luni de viaţă extrauterină. Sinonim: fonticulus;
foramen (pl. foramina) - deschizătură, orificiu cu dimensiuni mici, în mod particular la os. Foramen apicis dentis este orificiul situat la vârful rădăcinii dinţilor prin care trec vasele şi nervii pulpei dentare. Foramen epiploicum (hiatul Winslow) este orificiul prin care marea cavitate peritoneală comunică cu vestibulul bursei omentale, mărginit anterior de vena portă, artera hepatică şi canalul biliar comun, posterior de vena cavă inferioară, superior de ficat şi inferior de duoden. Foramen infraorbitale este orificiul extern al canalului infraorbital, prin care trec nervul infraorbital şi artera infraorbitală. Foramen lacerium (gaura ruptă anterioară) este o deschidere neregulată situată între vârful porţiunii petroase a osului temporal, corpul aripii mari a sfenoidului şi procesul bazilar al osului occipital. Foramen magnum (gaura occipitală) este o deschidere ovală, largă, situată central în partea antero-inferioră.a osului occipital, prin care trec măduva spinării cu învelişurile sale, plexurile venoase, nervii spinali (accesori) şi arterele vertebrale. Foramen mentale (gaura mentonieră) este deschiderea externă a canalului dentar inferior din mandibulă, prin care trec nervii şi vasele mentale la pielea feţei. Foramen obturatum este o deschidere ovală mare între oasele ischion şi pubis, situată anterior, medial şi inferior de acetabulum şi închisă în parte de o membrană fibroasă; prin ea trec vasele şi nervii obturatori. Foramen ovale septi atriorum (gaura ovală) este o deschidere între cele două atrii al cordului fetal, situată în porţiunea postero-inferioară a septului şi prin care sângele este împins din atriul drept spre atriul stâng; persistenţa după naştere a acestei comunicări constituie o anomalie congenitală tratabilă chirurgical. Foramen venosum este o deschidere mică, în special pe suprafaţa unui os, pentru trecerea venelor. Foramen venae cavae este un orificiu în diafragm pentru trecerea venei cave inferioare;
foraminotomie - intervenţie chirurgicală prin care se lărgeşte foramenul intervertebral (orificiul de conjugare intervertebral), în scopul eliberării unei rădăcini nervoase comprimate;
forced grasping (Adie şi Critchly) - reflexul de apucare forţată;
forceps (pensă) - instrument chirurgical asemănător unui cleşte sau unei pense. Există multe varietăţi de diferite forme, utilizate în diferite intervenţii chirurgicale sau stomatologie. Forcepsul obstetrical este utilizat pentru prinderea craniului şi extragerea fătului din filiera pelvigenitală, când naşterea trebuie terminată în mod artificial. Este format din două linguri care se articulează între ele şi cărora li se ataşează uneori un mâner care ajută extragerea. Cleştele stomatologic este special proiectat pentru extragerea diferiţilor dinţi;
forcipresiune - strivirea, comprimarea unui vas care sângerează, cu ajutorul unei pense hemostatice, în scopul obţinerii unei hemostaze definitive. Sinonim: forcipresură;
forie - sufix care introduce în termeni (în oftalmologie) devierea axului vizual. De exemplu, heteroforie (tendinţă la strabism);
formaldehidă - aldehidă derivată din acidul formic, utilizată, sub formă de vapori, în trecut pentru sterilizarea şi dezinfectarea camerelor, a saltelelor şi cearşafurilor. Vaporii toxici se produc prin fierberea formalinei într-un vas deschis. Sinonim: aldehidă formică, metanal;