Gaffkya - gen de bacterie numit acum Micrococcus;

galact-, galacto - element de compunere care introduce în termeni referirea la: 1. lapte (de exemplu, galactosis - formarea laptelui); 2. galactoză;

galactischie - dispariţia secreţiei lactate. Sinonim: galactoschizis;
Gaffkya - gastroschizis
galactocel - formaţiune tumorală lichidiană dezvoltată într-o mamelă de lactaţie, conţinând lapte, produsă prin obstrucţia unui canal galactofor;

galactoflavină - derivat substituit al riboflavinei; ca şi 6,7-diclor-9-D-riboflavina, galactoflavina administrată joacă în organism rol de antivitamină B2;

galactofor - termen care se referă la canalele excretorii ale glandei mamare care se deschid în mamelon (lat.: ductis lactiferi);

galactoforită - inflamaţie a glandei mamare cu sediul în canalele galactofore. Sinonim: mastită intracanaliculară;

galactogog - agent care stimulează secreţia laptelui sau care accelerează evacuarea laptelui;

galactoree - secreţie excesivă a glandei mamare;

galactoză (C6H12O6) - monozaharid hexozic, izomer al glucozei, prezent în lapte sub formă de lactoză. În ficat, galactoza este transformată în glucoză. Enzima necesară acestei conversii, transferaza, lipseşte la nou-născuţi cu boala metabolică numită galactozemie;

galactozemie - enzimopatie congenitală datorită absenţei transferazei (galactozo-1-fosfaturidiltrasferază). Se manifestă prin ciroză hepatică, cataractă, oligofrenie, convulsii, hipoglicemie, galactozemie, galactozurie, aminoacidurie. Un regim alimentar fără galactoză împiedică apariţia manifestărilor;

galea - termen utilizat în anatomie pentru structurile în formă de coif sau cască. Galea aponeurotica este porţiunea aponevrotică a muşchiului occipito-frontal. Sinonim: aponevroza epicraniană, calota aponevrotică Theile;

galiu - element metalic bi- şi trivalent. Se găseşte în natură sub formă combinată. Un radioizotop al galiului este folosit pentru diagnosticarea limfoamelor şi a ariilor de infecţie (cum ar fi un abces) urmare a unor injecţii intravenoase. Această tehnică este astăzi înlocuită prin alte metode imagistice care utilizează doze de radiaţii scăzute, dar au rezoluţie anatomică mai bună. Simbol: Ga;

galiamine - medicament relaxant muscular nondepolarizant care se administrează injectabil pentru a produce relaxarea muşchilor în timpul anesteziei;

galvanism - denumire folosită în trecut pentru metodele de tratament care folosesc curentul electric. Galvanismul întrerupt este o formă de electroterapie în care un curent direct (în impulsuri de la 30 la 100 milisecunde) este folosit pentru stimularea activităţii nervilor sau muşchilor pe care îi inervează;

gamet - celulă sexuală matură: ovulul la sexul feminin şi spermatozoidul la sexul masculin. Gametul este haploid, conţinând jumătate din numărul normal de cromozomi;

gametocid - medicament care distruge gametocitele. Medicamente cum ar fi primaquine distrug gametocitele parazitului malariei, întrerupând ciclul de viaţă şi prevenind infecţia la ţânţar;

gametocit - celulă germinală care dă naştere gameţilor masculi în procesul de gametogeneză. Sinonim: gametogonium;

gametogeneză - procesul prin care sunt formate spermatozoidul şi ovulul. La ambele sexe, celulele precursoare suferă meioza, în care numărul de cromozomi se înjumătăţeşte. Cu toate acestea, timpul desfăşurării, modalitatea şi numărul de gameţi produşi sunt diferiţi la sexul masculin faţă de cel feminin;

gammaglobuline - clasă de proteine prezente în plasma sangvină, care pot fi identificate prin rata caracteristică de mişcare într-un câmp electric. Aproape toate gammaglobulinele sunt imunoglobuline. Administrarea de gammaglobuline injectabil determină protecţia temporară împotriva hepatitei A şi, recent, s-a descoperit că reduc incidenţa afectării arterelor coronare în boala Kawasaki. Perfuzia cu gammaglobuline se foloseşte în tratamentul imunodeficienţelor sau al bolilor mediate imun, cum ar fi anemia hemolitică autoimună sau purpura trombocitopenică idiopatică;

gamo - element de compunere care introduce în termeni referirea la căsătorie. De exemplu, gamofobie (teama excesivă de căsătorie); gamomanie (impulsiunea psihopaţilor erotomani de a adresa cereri în căsătorie tuturor femeilor cunoscute);

ganciclovir - medicament antiviral folosit pentru tratamentul infecţiilor severe cu citomegalovirus, în special la pacienţii cu SIDA. Se administrează pe cale bucală, injectabilă sau în instilaţii oculare, sub formă de picături. Efectele sale adverse posibile includ: greţuri, vărsături, diaree, sterilitate, confuzie, convulsii şi perturbarea producţiei de celule sangvine de către măduvă osoasă;

gândacul spaniol (Cantaridă) - gândac, Lytta vesicatoria, care este sursa compusului chimic cantaridină, o substanţă toxică şi iritantă;

gângăveală - vorbire neinteligibilă, asemănătoare bâlbâitului, întâlnită de obicei la copiii mici;

gangli-, ganglio - element de compunere care introduce în termeni referirea la ganglion;

ganglion (pl. ganglia) - 1. (în neurologie) grup de celule nervoase, situate de obicei în afara creierului şi a măduvei spinării. În sistemul nervos simpatic, se găsesc lanţuri de ganglioni de o parte şi de alta a măduvei spinării. În sistemul nervos parasimpatic, ganglionii se găsesc în sau în apropierea organelor pe care le inervează. De asemenea, există ganglioni pe rădăcinile posterioare senzitive ale nervilor spinali. Acestea conţin corpii celulari ai neuronilor, dar nu conţin sinapse. În sistemul nervos central există aglomerări de celule nervoase care poartă denumirea de ganglioni (sau nuclei). De exemplu, ganglionii bazali; 2. termen folosit în limbajul anatomic pentru nodulii limfatici (Nodus lymphaticus);

ganglion limfatic - formaţiune caracteristică sistemului limfatic, care se găseşte pe traiectul vaselor limfatice. Se prezintă ca o umflătură de consistenţă moale, cu forme şi dimensiuni variate (de la 0,5 mm la 2,5 cm). Grupele principale de ganglioni limfatici sunt: submentali, submaxilari, preauriculari, cervicali, axilari, epicondilieni, toracali, abdominali, pelvieni, inghinali, poplitei etc. Sunt formaţi din ţesut limfoid şi îndeplinesc mai multe roluri: de producere a limfocitelor şi monocitelor, de curăţare a limfei de corpurile străine şi de formare a anticorpilor;

ganglion limfatic santinelă - cel mai important ganglion limfatic care arată metastazarea unei tumori canceroase (de exemplu, cancerul de sân) pe calea sistemului limfatic. Absenţa celulelor canceroase în ganglionul santinelă arată că ganglionii distali nu au metastaze;

ganglion stelat - îngrămădire în formă de stea de celule nervoase simpatice, care face parte din lanţul simpatic al gâtului. Se mai numeşte ganglion cervicotoracic; fibrele sale se distribuie la faţă, gât, vasele sangvine şi organele toracice;

ganglioni bazali - mase de substanţă cenuşie, înconjurate de substanţă albă localizate la nivelul encefalului. Cuprind: nucleul caudat şi nucleul lenticular (care împreună formează corpus striatum) şi nucleul amigdalian. Nucleul lenticular este format din putamen şi globus pallidus. Ganglionii bazali au legături nervoase complexe atât cu talamusul, cât şi cu cortexul cerebral, fiind implicaţi în reglarea mişcărilor voluntare;

gangliozide - grup de glicolipide care se găsesc în creier, ficat, splină şi eritrocite; ele sunt prezente în cantitate mare în special în membrana celulară nervoasă. Din punct de vedere chimic sunt similare cerebrozidelor, care conţin în plus grupări carbohidrat;

gangosa - leziune care apare ocazional în stadiul final framboesiei tropicale şi este caracterizată prin distrucţia ţesuturilor palatului osos şi a nasului;

gangrenă - necroză a unui porţiuni mai mult sau mai puţin întinse dintr-un ţesut, care se elimină, purtând numele de sfacel sau, la nivelul osului, de sechestru; poate fi consecinţa unei tulburări de circulaţie, de troflcitate nervoasă a unor procese infecţioase (microbi anaerobi) sau a acţiunii caustice a unei substanţe chimice. Printre cauze sunt incluse numeroase boli, traumatisme, ateromatoza vaselor mari, degerături, arsuri, diabetul zaharat, boala Raynaud;

Gangrena uscată - este forma de gangrenă cu aspect mumificat şi delimitare netă, care apare ca urmare a diminuării progresive a aportului sangvin, consecinţă a unei obliterări arteriale (arterita obliterantă); calea venoasă rămâne permeabilă, ceea ce determină aspectul uscat al leziunii. Sinonim: mumificare;

Gangrena umedă - este forma de gangrenă însoţită de edeme ale escarelor, în legătură cu pprirea circulaţiei venoase în acelaşi timp cu cea arterială, ceea ce determină o transsudaţie seroasă de stază; ţesuturile mortificate şi infectate se tumefiază, capătă miros pestilenţial şi aspect umed „putrid". Este datorată unor infecţii bacteriene;

gangrenă gazoasă - necroză a ţesuturilor unei leziuni infectată cu bacteria (ce trăieşte pe sol) Clostridium perfringens. Toxinele produse de bacterie produc descompunerea prin putrefacţie a ţesutului conjunctiv cu eliminarea de gaze. Tratamentul este de obicei chirurgical;

gangrenă sinergică - gangrenă produsă de diferite bacterii care acţionează împreună, de obicei microorganisme anaerobe şi aerobe. Forme particulare de gangrenă sinergică sunt gangrena Meleney (a peretelui abdominal) şi gangrena Fournier (la nivelul ariei scrotale). Gangrena sinergică are o pronunţată tendinţă de răspândire în lungul planurilor fasciale, producând fasciita necrotizantă;

Ganser - 1. (sindromul) tip de stare crepusculară isterică, ce se caracterizează prin răspunsuri cu conţinut ilogic, dar întotdeauna legate de întrebarea pusă, al cărei sens este ignorat; se însoţeşte şi de alte semne: comportament bizar, ciudat, episoade de stupoare. Sinonim: pseudodemenţă; 2. (comisura) un mănunchi de fibre nervoase situate dorsal faţă de comisura Meynert, formată în parte din fibrele palidohipotalamice şi care leagă cele două regiuni hipotalamice. Sinonim: decusaţia hipotalamică anterioară;

Gardnerella - gen de bacterii anaerobe. Gardnerella vaginalis reprezintă una dintre cauzele vaginitelor şi, la femeile gravide, de avort spontan;

Gardner (sindromul) - afecţiune ereditară caracterizată prin tumori multiple; este o formă de polipoză adenomatoasă familială în care polipi la nivelul colonului se asociază cu fibroame şi osteoame (tumori benigne) în special la nivelul craniului al mandibulei, şi cu chisturi sebacee multiple. Tratamentul constă în ablaţia chirurgicală a leziunilor;

garou - tub de cauciuc, un cordon sau un bandaj elastic care se aplică pe un membru pentru a se apasă pe o arteră în scopul de a opri o hemoragie. În acordarea primului ajutor, nu se recomandă ca garoul să fie aplicat timp îndelungat pentru a opri o hemoragie din cauza pericolului de a reduce circulaţi sangvină (deci oxigenarea) către alte ţesuturi (presiunea directă asupra rănii este considerată mai puţin dăunătoare). Cu toate acestea, aplicarea temporară a unui garou pentru a creşte distensia unei vene cu scopul de a preleva un eşantion de sânge nu este periculoasă;

Gasterophilus - gen de insectă dipteră din familia Gastrophilidae, clasa Insecta. Speciile mai importante sunt: Gasterophilus haemorroidales şi Gasterophilus intestinalis. Larvele acestora produc la ecvidee miaza intestinală, iar la om pot determina, în mod accidental, dermatita liniară. Sinonim: Gastrophilus;

gastr-, gastro - element de compunere care introduce în termeni referirea la stomac. De exemplu: gastralgia (durere în stomac), gastrocolic (referitor la stomac şi la colon);

gastrectazie - dilatarea stomacului. Poate fi produsă de stenoza pilorică sau poate apărea ca o complicaţie a unui traumatism sau a unei intervenţii chirurgicale la nivelul abdomenului;

gastrectomie - rezecţie operatorie parţială sau totală a stomacului. Gastrectomia totală, în care esofagul este legat de duoden, se efectuează de obicei pentru cancer al stomacului, dar ocazional se face pentru sindromul Zollinger-Ellison. În gastrectomia parţială (sau subtotală), treimea superioară sau jumătate de stomac se leagă de duoden sau de intestinul subţire (gastroenterostomie); această intervenţie se practica în cazurile severe de ulcer gastric, înainte de apariţia tratamentului medicamentos mai eficient. După gastrectomie, capacitatea de digestie este mult redusă, uneori putând apărea scăderea în greutate. Alte complicaţii ale gastrectomiei includ: sindromul dumping, anemia şi malabsorbţia: Sinonim: rezecţie gastrică;

gastric - termen care se referă la stomac;

gastrină - hormon digestiv produs de mucoasa gastrică din regiunea pilorică a stomacului. Secreţia sa este stimulată de prezenţa alimentelor; are rol important în procesul de secreţie gastrică, determinând producerea de acid clorhidric în urma excitării celulelor parietale ale glandelor fundice gastrice;

gastrinom - tumoră rară care secretă gastrină în exces, producând sindromul Zollinger-Ellison. Astfel de tumori apar cel mai frecvent în pancreas. Aproximativ jumătate dintre ele sunt maligne;

gastrită - afecţiune inflamatorie a mucoasei stomacului. Gastrita acută este provocată de ingestia excesivă de alcool sau alte substanţe iritante sau corozive. Simptomele bolii, inconstante, sunt în principal: durerile (arsurile stomacale) şi vărsăturile. Gastrita cronică se asociază, de obicei, cu fumatul şi consumul de alcool, şi poate fi cauzată de refluxul biliar din duoden în stomac, dar cel mai frecvent este determinată de bacteria Helicobacter pylori. Simptomele nu sunt caracteristice, dar poate evolua spre ulcer sau chiar cancer gastric. Gastrita atrofică, în care mucoasa gastrică se atrofiază, poate urma unei gastrite cronice sau poate apărea independent, ca o boală autoimună;

gastrocel - 1. hernia stomacului; 2. intestin embrionar; sinonim: archenteron;

gastrocnemian (muşchiul) (M. gastrocnemius) - muşchiul care formează cea mai mare parte a musculaturii gambei. Este format din doi muşchi voluminoşi care, izolaţi la origine, fuzionează mai jos într-un singur corp muscular, pentru a se insera într-un tendon comun cu muşchiul solear pe calcaneu. El ia parte la flexia genunchiului şi a piciorului;

gastroduodenoscopie - examen care permite explorarea interiorului stomacului şi al duodenului cu ajutorul unui endoscop;

gastroduodenostomie - intervenţie chirurgicală în care duodenul (de obicei, duodenul III sau IV) este unit cu stomacul pentru bypassul unei obstrucţii (cum este stenoza pilorică) sau pentru a uşura eliminarea bolului alimentar din stomac după vagotomie;

gastroenterită - inflamaţie concomitentă a mucoasei gastrice şi a celei intestinale. Este produsă frecvent de infecţii acute bacteriene sau virale, în caz de intoleranţă alimentară sau medicamentoasă, sau ingestia de substanţe toxice. Se caracterizează prin diaree de intensitate variabilă, dureri gastrice şi abdominale, şi vărsături. Boala durează de obicei 4-5 zile. Pierderea de lichide este uneori severă, în special la sugari; de aceea, administrarea de lichide intravenos poate fi necesară;

gastroenterologie - specialitate medicală care se ocupă cu studiul aparatului digestiv şi al bolilor legate de acesta (inclusiv ale organelor anexe);

gastroenterostomie - intervenţie chirurgicală care constă în legarea directă a intestinului subţire la stomac. Tehnica frecvent folosită este gastroduodenostomia;

gastroesofagostomie - intervenţie chirurgicală în care esofagul este legat de stomac, ocolind joncţiunea naturală când aceasta este obstruată prin achalazie, stricturi ale esofagului sau tumori. Astăzi, se practică rar deoarece sucul gastric care trece prin joncţiunea artificială produce inflamaţii şi stricturi;

Gastrografin - denumire comercială pentru meglumine diatrizoate, o substanţă de contrast hidrosolubilă folosită în diagnosticul radiologie, în special al tractului digestiv. În anumite condiţii se foloseşte ca laxativ;

gastrojejunostomie - crearea operatorie a unei anostomoze între stomac şi o ansă jejunală. Există mai multe tipuri: anterioară (anastomoza între faţa anterioară a stomacului şi o ansă jejunală); latero-laterală (anostomozarea laterală a ansei jejunale la una din feţele stomacului); termino-laterală (anostomozarea unei părţi sau a întregii tranşe de secţiune gastrică la faţa laterală a unei anse jejunale); în Y (anostomoză gastro-jejunală prin secţionarea ansei jejunale de anostomozat, anostomozarea capătului distal al acesteia la stomac şi anostomozarea capătului ei proxima! în pântecele celui distal);

gastrolit - concreţiune, de obicei calcară, în stomac; se formează frecvent în jurul unui bezoar. Sinonim: calcul gastric;

gastropexie - metodă de cură operatorie în ptoza gastrică prin fixarea organului ptozat la una sau mai multe structuri anatomice rezistente din vecinătatea sa;

gastroplastie - modificarea chirurgicală (reconstrucţia) a formei stomacului fără extirparea vreunei părţi a sa. Termenul a fost folosită în trecut pentru corecţia deformărilor dobândite (de exemplu, stricturi datorate ulcerului gastroduodenal), dar astăzi este folosit pentru tehnica de reducere a suprafeţei de absorbţie a stomacului în obezitatea severă;

gastroptoză - coborârea stomacului din poziţia normală în abdomenul inferior datorită, de cele mai multe ori, laxităţii epiploonului şi hipotoniei peretelui abdominal, survenind mai ales în cursul scăderii importante în greutate. Deşi diagnosticul era pus în trecut pentru a explica diferite tulburări abdominale, astăzi se ştie că stomacul poate ocupa diverse poziţii anatomice fără a produce simptome;

gastroschizis - malformaţie congenitală a peretelui abdominal, ce constă într-un defect de închidere a peretelui abdominal însoţiţ de eventraţie şi alte malformaţii. Tratamentul este chirurgical;

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment