lizozim - enzimă prezentă în lacrimi, salivă, plasmă sangvină, urină; de asemenea, este prezentă în cantităţi mari în albuşul de ou şi în polinucleare. Produce liza a numeroase bacterii. Acţiunea sa litică are la bază potenţialul depolimerizant faţă de mucopolizaharidul prezent în peretele celular bacterian;

lizozom - organit celular observat la microscopul electronic, de forma unei particule granulare sau veziculare, care conţine enzime (hidrolaze, fosfataze, proteaze, ribonucleaze etc.) pe care le eliberează în citoplasmă prin distrugerea membranelor lor plasmatice. Lizozomii se găsesc în număr mare în celulele hepatice şi renale;

Loa - gen de viermi paraziţi din familia Filariidae, clasa Nematoda. Specia Loa loa este transmisă prin muştele tabanide (Chrysops, musca de căprioară şi de cal); adulţii migrează în ţesuturile subcutanate şi în ochi, iar microofilariile circulă în sânge;

lob (lobus) - porţiune sau subdiviziune macroscopică a unui organ compact, parenchimatos; de obicei, lobii sunt separaţi între ei prin fisuri sau benzi de ţesut conjunctiv. De exemplu, ficatul, creierul sau plămânii sunt divizaţi în lobi;

lob frontal - lob al emisferei cerebrale situat în partea anterioară, deasupra şanţului lateral (Sylvius) şi anterior de şanţul central (Rolando). Pe faţa sa externă se află două şanţuri paralele, şanţul frontal superior şi şanţul frontal inferior, ce delimitează circumvoluţia frontală superioară, mijlocie şi inferioară (Broca). Pe faţa internă există scizura caloso-marginală, iar faţa inferioară corespunde lobului orbital;

lobectomie - rezecţie chirurgicală a unui lob al unui organ sau glande, de obicei, la nivelul plămânilor, glandei tiroide, ficatului sau creierului; în unele cazuri, această intervenţie chirurgicală poate fi efectuată cu ajutorul unui endoscop;

lobul (lobulus) - subdiviziune de dimensiuni mici, macroscopică sau microscopică, a unui organ parenchimatos. De exemplu, lobului hepatic este unitatea structurală şi funcţională a ficatului, delimitat de o tramă conjunctivă, cu spaţii perilobulare, în care se găsesc ramificaţiile cele mai fine ale venei porte, arterei hepatice şi a căilor biliare; lobului este centrat de vena centrolobulară. Lobului pulmonar este alcătuit dintr-un sistem propriu bronhial şi vascular; lobulii pulmonari sunt delimitaţi de septuri incomplete de ţesut fibros. Lobulii testiculari sunt subdiviziuni ale parenchimului testicular, despărţite prin septuri desprinse din albuginee şi convergând spre mediastinul testicular.

localizare stereotactică - localizarea cu exactitate a structurilor din organism folosind măsurările tridimensionale. Permite poziţionarea exactă în organism a radiaţiilor în radioterapie sau localizarea micilor tumori pentru biopsiere;

loculus (în anatomie) (pl. loculi) - un mic spaţiu sau o cavitate;

locum temens - medic care înlocuieşte un coleg absent. Adesea, este prescurtat locum;

locus 1. (în anatomie) - regiune sau loc. De exemplu, locus coeruleus (nucleus pigmentosus pontis) este o proeminenţă pe planşeul ventriculului al IV-lea cerebral, care conţine celule pigmentare; 2. (în genetică) poziţia pe care o ocupă o genă pe cromozom. Genele situate pe acelaşi locus codifică acelaşi caracter elementar, fiind gene homoloage;

lofepramine - medicament antidepresiv triciclic, care se administrează pe cale bucală. Efectele sale-adverse pot fi: înroşirea feţei, transpiraţii, uscarea mucoasei bucale, tulburări de vedere, somnolenţă şi dificultăţi la urinat;

lofotrih - cu cili dispuşi în unele sau mai multe smocuri;

log-, logo - element de compunere care introduce în termeni referirea la vorbire;

logie, ologie - sufix care exprimă studiul subiectului indicat de termenul la care este ataşat. De exemplu, citologie (studiul celulei);

logopatie - tulburare de vorbire;

logopedie - ramură a laringologiei, care studiază şi tratează defectele de pronunţare şi de emisiune vocală; terapia vorbirii;

logoplegie - alalie;

logoree - creşterea patologică a ritmului, debitului şi tonalităţii exprimării verbale, corespunzătoare unui ritm ideativ crescut (fuga de idei), întâlnită de obicei în sindromul maniacal;

lohii (lochia) - denumire dată scurgerilor provenite din uter, întâlnite în lăuzie; primele sunt lochia rubra (lohii sangvinolente, lochia cruenta), care conţin sânge. Acestea sunt urmate de lochia serosa (lohii seroase), de culoare maro, amestecate cu sânge şi mucus, iar la final lochia alba (lohii albe), care sunt scurgeri gălbui sau albe, ce conţin microorganisme şi fragmente celulare. Fiecare etapă poate dura câteva zile;

loiază (loiasis) - parazitoză determinată de viermele Loa loa, caracteristică în zonele tropicale din 1frica de Vest şi Centrală, şi Sudanul ecuatorial; se caracterizează prin angioedem (tumefacţiile Calabar) care se dezvoltă oriunde pe corp, dar în special pe extremităţi şi durează de obicei 1-3 zile. Se bănuieşte că angioedemul este expresia unei reacţii de hipersensibilizare la alergeni eliberaţi de viermii adulţi în migrare. Viermii migrează şi subconjunctival traversând ochiul, putând determina simptome. Modificările mai puţin frecvente sunt nefropatia, encefalopatia şi miocardiopatia. Parazitoza se tratează cu dietilcarbamazină (DEC) care distruge atât paraziţii adulţi, cât şi formele larvare;

loliism - intoxicaţie cu faină din seminţele de Lolium temulentum;

lombară (regiunea) - regiune situată în partea dorsală a trunchiului, între ultima coastă şi pelvis;

lombo - element de compunere care introduce în termeni referirea la regiunea lombară;

lombosacral - relativ la regiunea coloanei vertebrale formată din vertebrele lombare şi osul sacru;

loperamide - medicament utilizat în tratamentul diareei, care acţionează prin scăderea peristaltismului tractului digestiv; se administrează pe cale bucală; are efecte adverse rare, dar care pot fi: distensie abdominală, somnolenţă şi erupţii tegumentare;

loprazolam - medicament benzodiazepinic cu acţiune scurtă, care se administrează pe cale bucală, în tratamentul insomniei. Posibilele sale efecte adverse includ: somnolenţă şi confuzie;

lorazepam - medicament benzodiazepinic, utilizat în tratamentul tulburărilor anxioase moderate sau severe, stărilor tensionale şi al insomniei. Se administrează pe cale bucală. Efecte sale adverse includ: ameţeli, somnolenţă, tulburări de vedere şi greţuri;

lordoză - încurbarea coloanei vertebrale, realizând la nivelul regiunii lombare o convexitate orientată anterior, urmată de încurbarea compensatorie toracică cu convexitate orientată posterior. Lordoza exagerată poate apărea în adolescenţă, ca urmare a unei posturi deficitare, sau poate fi consecinţa unor boli care afectează vertebrele şi muşchii spinali;

lotiune - preparat medicamentos lichid pentru curăţare extinsă, având acţiune răcoritoare, de calmare şi antiseptică;

Lou Gehrig (boala) - scleroză amiotrofică laterală;

Lovset (manevra) - rotaţia şi tracţiunea trunchiului fătului în timpul naşterii în prezentaţie pelviană, pentru a facilita trecerea braţelor şi a umerilor;

LSD - abreviere pentru lysergic acid diethylamide;

lubb-dupp - silabe utilizate pentru a indica succesiunea normală a primului şi a celui de al doilea zgomot cardiac. Lubb indică închiderea valvelor mitrală şi tricuspidă (primul zgomot cardiac); dupp (al doilea zgomot cardiac) este datorat închiderii valvelor aortică şi pulmonarăL

Ludwig (angina) - infecţie streptococică gravă a ţesuturilor planşeului bucal, cu caracter difuz, flegmonos, infiltrativ şi necrotic, însoţită de febră şi stare generală alterată. Netratată, poate evolua spre obstrucţia căilor aeriene, fiind necesară traheostomia;

lues - termen folosit în trecut pentru orice boală cu transmitere sexuală; astăzi este sinonim pentru sifilis;

Lugol (soluţia) - soluţie care conţine 5% iod şi 10% iodură de potasiu, şi care este utilizată în tratamentul urgenţelor tiroidiene, cum este criza tiroidiană, sau când se impune tratament chirurgical care nu poate aştepta aplicarea tratamentului convenţional. Pentru modul său de acţiune, se utilizează efectul anormal Wolff-Chaikoff, care apare în cazuri de tiroidită; Sinonim: soluţie iod-iodurată;

lumbago - sindrom caracterizat prin dureri şi contractură în masele musculare lombare. Se datorează fie unor afecţiuni neuromusculare locale, fie unor stări patologice ale coloanei vertebrale lombare (discopatie, spondiloză, spondilită etc.). Când se asociază cu sciatica, este datorată cel mai frecvent prolabării discului intervertebral;

lumen - 1. spaţiul din interiorul unui organ sau formaţiune tubulară, cum ar fi vasele sangvine şi limfatice, intestinul etc.; 2. unitate din SI care măsoară fluxul luminos şi care este egală cu fluxul luminos emis în unitatea de unghi solid de o sursă punctiformă care are intensitatea luminoasă de o lumânare internaţională. Simbol: lm;

luminescenţă - producere de lumină de către o substanţă după ce a fost iradiată. Fluorescenţa este un tip de luminescenţă. Acest fenomen este utilizat la fluoroscop, camera gamma sau la unele tipuri de dozimetre;

lunatum (os) - os al mâinii, care se articulează proximal cu radiusul, distal cu osul capitat şi osul cu cârlig, lateral cu scafoidul şi medial cu piramidalul. Sinonim: os semilunar;

lunula - arie semilunară, albă, a unei unghii, situată sub rădăcina ei;

lupă - lentilă convergentă măritoare; lupa binoculară este o lentilă măritoare adaptată la o ramă specială, care permite ca obiectele mărite să fie văzute cu ambii ochi.

lupus vulgaris - infecţie cutanată tuberculoasă, care apare de obicei prin inoculare directă a bacililor tuberculoşi la nivelul pielii. De obicei, are debutul în copilărie, cu apariţia de pete roşu-închis pe nas şi obraji. Netratat, se poate răspândi, leziunile se ulcerează producând cicatrice extinse. Tratamentul se face cu medicamente antituberculoase;

luteină - 1. xantofile; 2. pigment galben care se găseşte în corpus luteum;

luteo - element de compunere care introduce în termeni referirea la: 1. culoarea galbenă; 2. corpus luteum;

lux - unitate de măsură din SI- pentru intensitatea luminoasă; reprezintă iluminarea unei suprafeţe de 1 m2 care primeşte un flux de 1 lumen repartizat uniform; în trecut, era numită lumânare metru. Simbol: lx;

lupus - termen folosit pentru orice boală cutanată cronică severă;

lupus eritematos - boală inflamatorie cronică a ţesutului conjunctiv, care afectează atât tegumentul, cât şi unele organe interne (lupus eritematos sistemic sau diseminat; SLE - systemic lupus erythematosus). Caracteristică este o erupţie facială, pe nas şi pe obraji, însoţită de artrită şi afectare progresivă a rinichilor. De asemenea, adesea apar leziuni cardiace, pulmonare şi cerebrale cu formarea de ţesut fibros. În formele blânde, cunoscute ca lupus discoid (DLE - discoid lupus eiythematosus), doar tegumentul este afectat. Lupusul eritematos este o boală autoimună, care poate fi diagnostică prin prezenţa de anticorpi anormali în sânge. Se tratează cu corticosteroizi sau medicamente imunosupresive;

lupus verrucosus - infecţie tuberculoasă rară a pielii, de obicei localizată pe braţe sau pe mâini, caracterizată prin leziuni verucoase. Apare la cei reinfectaţi cu tuberculoză;

luxaţie congenitală de şold (CDH - congenital dislocation of the hip) - anomalie prezentă la naştere, în care capul femural este luxat sau subluxat din acetabulum (de la nivelul osului iliac), care este slab dezvoltat; adesea, afectează ambele şolduri. Acest tip de luxaţie apare la aproximativ 1,5/1.000 nou-născuţi vii, fiind mai frecventă la sexul feminin, în prezentaţie pelviană şi dacă există istoric familial al acestei afecţiuni. Membrul inferior afectat este mai scurt, cu reducerea mişcărilor, iar pliurile tegumentare sunt asimetrice. Toţi nou-născuţii trebuie examinaţi pentru detectarea CDH la naştere şi la examenele de rutină ulterioare prin efectuarea anumitor manevre. Diagnosticul este confirmat prin examinare radiologică sau cu ultrasunete. Tratamentul se face cu sisteme speciale de fixare care ţin şoldul în poziţie corectă. Dacă nu dau rezultate, se poate pune în poziţie normală sub anestezie şi apoi se pune un aparat gipsat, sau defectul poate fi corectat chirurgical. Tratamentul eficient la un sugar duce la o dezvoltare normală a şoldului şi a membrului inferior; dacă afecţiunea nu este diagnosticată la timp, şoldul nu se dezvoltă normal, putând apărea osteoartroză la vârstă tânără;

Lyme (boala) - boală inflamatorie produsă de spirochete, transmisă prin căpuşe din genul Ixodes şi caracterizată printr-o erupţie erythema (cronicum) migrans, care poate fi urmată, săptămâni sau luni mai târziu, de anomalii neurologice, cardiace sau articulare. Agentul etiologic este Borrelia burgdorferi. Perioada de incubaţie este de 3-32 zile. Spirochetele pot fi identificate în lichidul sinovial. Tratamentul se face cu tetraciclină sau penicilină;

lyonizare - inactivare întâmplătoare a unuia din cei doi cromozomi X, în organismele diploide XX, în cursul vieţii embrionare;

lysergic - acid dietylamide (LSD) medicament psihomimetic, care prezintă şi acţiune halucinogenă. În trecut, era utilizat în tratamentul afecţiunilor psihice. Efectele sale secundare includ: tulburări digestive, ameţeli, parestezii, anxietate, transpiraţii, pupile dilatate, incoordonarea mişcărilor şi tremor. Tulburările vizuale şi auditive sunt frecvente; toleranţa la medicament apare rapid. Datorită efectelor sale toxice, LSD-ul nu mai este utilizat în clinică;

Macaca - gen de maimuţe folosite în medicina experimentală. Specii mai importante: Macaca mulatta, Macaca rhesus;

maceraţie - 1. proces aseptic de necroză cu lichefacţie a unei plăgi cu pansament ermetic; 2. (în anatomie) păstrarea unui fragment de ţesut într-un lichid adecvat pentru a face elementele mai disociabile; 3. (în obstetrică) descompunerea ţesutului mort în uter;

Macleod (sindromul) - sindrom caracterizat prin emfizem pulmonar care afectează un singur plămân şi care apare în copilărie sau în adolescenţă; apare secundar unei bronşite necrotizante, probabil produsă de un virus. Sinonim: sindromul Swyer-James;

macro - element de compunere care introduce în termeni semnificaţia de mare, anormal de mare. De exemplu, macroencefalie (dezvoltarea anormală a creierului);

macrocefalie - anomalie constând din dimensiuni anormal de mari ale capului, în comparaţie cu restul corpului. Sinonim: megalocefalie;

macrocheilie - hipertrofia buzelor; anomalie congenitală care constă din dezvoltarea excesivă a buzelor;

macrocit - globul roşu (eritrocit) de dimensiuni anormal de mari, care apare în sângele circulant în anumite tipuri de anemie. Sinonim: megalocit;

macrocitoză - prezenţa în sânge de eritrocite anormal de mari (macrocite ). Macrocitoza este caracteristică anumitor tipuri de anemie (anemie macrocitară), cum ar fi anemia prin deficit de vitamină B12 sau de acid folic, sau în anemiile caracterizate printr-o creştere a ratei de producţie a eritrocitelor;

macrodactilie - anomalie constând din dezvoltarea excesivă a unuia sau mai multor degete de la mâini sau de la picioare;

macrodonţie - anomalie constând din dezvoltarea excesivă a dinţilor. Sinonim: macrodentism, megalodonţie;

macrofag - celulă fixă sau liberă (un fagocit) prezentă în ţesutul conjunctiv si în majoritatea organelor sau ţesuturilor, incluzând măduva hematoformatoare, splina, ganglionii limfatici, ficatul şi sistemul nervos central. Sunt foarte asemănătoare monocitelor. Macrofagele fixe (histiocitele) se găsesc în ţesutul conjunctiv; macrofagele mobile sunt libere şi au proprietatea de a îngloba elementele celulare sau diferite particule străine, de dimensiuni variabile. Macrofagul reprezintă un element foarte important în mecanismul de apărare a organismului;

macrogamet - celulă sexuală feminină imobilă a parazitului malariei (Plasmodiurn) şi a altor protozoare. Macrogametul este similar ovulului animalelor şi mai mare decât celula sexuală masculină;

macrogametocit - celulă din care, în timpul meiozei, se va forma celula sexuală feminină matură (macrogametul) a parazitului malariei. Macrogametocitele se pot găsi şi în sângele omului, dar trebuie să fie ingerate de ţânţari înainte de a se transforma în macrogameţi;

macrogenitosomie - dezvoltare precoce a corpului şi, în special, a organelor genitale. Macrogenitosomia precoce este o variantă care apare la copilul mic;

macroglie - una dintre cele două forme de ţesut nevroglic sau glial (celulele non-nervoase din sistemul nervos central) în care intră astrocitele şi oligodendrocitele;

macroglobulină - 1. globulină plasmatică cu greutate moleculară mare, care are funcţie de anticorp, reprezentând prima linie de luptă împotriva bacteriilor în sânge (imunoglobulină M, IgM). 2. formă anormală de IgM produsă de celulele unui limfom sau în altă tulburare a celulelor plasmatice, cum ar fi mielomul multiplu;

macroglobulinemie - prezenţa în sânge de cantităţi mari de macroglobuline, produse de o proliferare malignă a limfocitelor în anumite tipuri de limfoame;

macroglosie - mărirea de volum a limbii care poate fi datorată unei anomalii congenitale, cum este hipotiroidia (cretinismul), unei infiltrări a limbii cu amiloid (în amiloidoză), unei tumori sau unei obstrucţii la nivelul vaselor limfatice;

macrognaţie - dezvoltare anormală a feţei prin creşterea exagerată a unui maxilar (sau a ambelor);

macromelie - dezvoltare exagerată a unuia sau mai multor extremităţi. Macromelia parestezică este o iluzie constând din senzaţia de mărire a extremităţilor;

macronormoblast - formă anormală a oricărei celule (normoblast} care formează seria precursorilor hematiilor. Macronormoblaştii sunt neobişnuit de mari, dar au nuclei normali. Apar în anumite forme de anemie în care producţia de celule roşii este tulburată;