metilceluloză - eter metilic al celulozei; este utilizat ca laxativ de volum în tratamentul constipaţiei, pentru controlul diareei şi la pacienţii cu colostomie. Se administrează pe cale bucală şi, de obicei, nu are efecte adverse;
metildopa - medicamente care acţionează asupra receptorilor din encefal pentru a reduce presiunea sangvină. Se administrează pe cale bucală sau injectabil; în prima zi de tratament poate apărea senzaţia de somnolenţă;
metilprednisolon - glucocorticoid utilizat în tratamentul afecţiunilor inflamatorii, cum este poliartrita reumatoidă, reumatismul articular acut şi stările alergice. Se administrează pe cale bucală, intravenos şi intramuscular; efectele sale adverse includ dezechilibru electrolitic, slăbiciune musculară şi distensie abdominală.
metilsalicilat - lichid cu proprietăţi antipruriginoase şi analgezice care se aplică pe tegumente, în lumbago, sciatică şi afecţiuni reumatismale, pentru ameliorarea durerii;
metionină - aminoacid esenţial care conţine sulf;
metoda calendarului - metodă de contracepţie care constă în abstinenţă sexuală în perioada fertilă. Această perioadă se calculează fie pe baza duratei ciclului menstrual, fie prin măsurarea temperaturii bazale a corpului (care creşte cu 0,5°C la ovulaţie). Al treilea posibil indicator este creşterea cantităţii de mucus cervical, care apare o dată cu ovulaţia. Este cea mai puţin eficientă metodă de planificare familială, chiar şi în cazul femeilor cu menstruaţii regulate, putând apărea aroximativ 25 de sarcini pe an la 100 de femei;
metolazone - medicament diuretic utilizat în tratamentul edemului şi al hipertensiunii arteriale. Se administrează pe cale bucală; efectele sale adverse includ: cefalee, pierderea apetitului şi tulburări digestive; nivelul sangvin al postasiului poate fi redus;
metoprolol - medicament care controlează activitatea cordului şi care este utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale şi al anginei pectorale; se administrează pe cale bucală. Efectele sale adverse cel mai des întâlnite sunt stare de oboseală şi tulburări digestive;
metr-, metro - element de compunere care introduce în termeni referirea la uter;
metrită - inflamaţie a parenchimului uterin;
metroflebită - inflamaţie a venelor uterine în inflamaţia puerperală;
metronidazol - medicament utilizat în tratamentul infecţiilor tractului urinar, genital şi digestiv, cum ar fi trichomoniaza, giardiaza, amoebiaza sau gingivita ulcerativă. Se administrează pe cale bucală sau intrarectal (supozitoare); efectele sale adverse includ: tulburări digestive şi gust neplăcut;
metropatie hemoragică - episoade neregulate de hemoragii uterine, datorate unei activităţi estrogenice excesive. Se asociază cu hiperplazia endometrului şi, frecvent, cu chisturi foliculare în ovar;
metroragie - scurgere de sânge de origine uterină, prin vagin, produsă în afara fluxului menstrual. Poate indica o afecţiune gravă şi trebuie urgent investigată;
metru - sufix care introduce în termeni referirea la un instrument de măsură; de exemplu perimetru (instrument pentru măsurarea câmpului vizual);
metru - unitate de măsură din SI pentru lungime, egală cu 39,37 inchi. În trecut, era definit ca lungimea străbătută de lumină în vid într-un interval de timp egal cu 1/299.729.458 secunde. Simbol: m;
metyrapone - medicament care interferă cu producţia de cortizol şi aldosteron, şi care este folosit în tratamentul sindromului Cushing. Se administrează pe cale bucală; efectele sale adverse pot include: greţuri, vărsături, hipotensiunea arterială şi reacţii alergice;
mexiletine - medicament antiaritmic utilizat în tratamentul sau prevenirea aritmiilor cu punct de plecare în ventricule. Posibilele sale efecte adverse includ: greţuri, vărsături, ameţeli şi diplopie;
mezaortită - inflamaţie a tunicii medii a aortei, plecată de la vasa vasorum, care apare mai ales în sifilisul terţiar. Poate duce la formarea unui anevrism. Infecţia poate fi eradicată cu penicilină;
mezarterită - inflamaţie a tunicii medii a unei artere, adesea asociată şi cu inflamaţia celorlalte tunici ale peretelui. Poate apărea în sifilis, poliartrite, arterita temporală, boala Buerger etc.;
mezenchim - ţesutul nediferenţiat al embrionului, care produce toate ţesuturile conjunctive ale corpului, vasele de sânge, vasele limfatice, cordul şi muşchii organelor (muşchii netezi);
mezenter - pliu dublu al peritoneului care uneşte stomacul, intestinul subţire, splina şi alte organe abdominale cu peretele posterior al abdomenului. El conţine artere, vene şi nervi pentru aceste organe;
mezenteron - porţiunea mijlocie a intestinului embrionului, din care se vor forma cea mai mare parte a intestinului subţire şi o parte din intestinul gros. In etapele timpurii este legat de sacul vitelin din exteriorul embrionului prin ombilic Sinonim: intestinul mezenterial;
mezial - termen opus aceluia de distal, utilizat în stomatologie pentru a indica acea aparte a arcadei dentare sau a unui dinte care priveşte spre linia mediană a maxilarului;
mezializare - migrare spre linia mediană a dinţilor situaţi distal faţă de dintele care a fost extras şi care tinde să ocupe spaţiul rămas liber, se petrece o dată cu distalizarea grupului dentar anterior spaţiului edentat;
mezoderm - pătură germinală, situată între ectoderm şi endoderm la embrion; formează ţesutul conjunctiv, muşchii, sistemul uro-genital, cortico-suprarenala, sistemul vascular şi epiteliul care mărgineşte celomul. Este împărţit în două pături: mezodermul somatic (extern) şi mezodermul splanhnic (intern), separate de o cavitate (celom). Mezodermul somatic dorsal începe să se segmenteze în somite;
mezofilic - microorganism, în special bacterie, care se dezvoltă optim la temperaturi cuprinse între 25 şi 45°C;
mezometru - lamă de ţesut conjunctiv care conţine vasele de sânge ale uterului şi care uneşte uterul cu peretele abdominal. Sinonim: ligamentul larg al uterului;
mezomorf - termen care desemnează o persoană de înălţime medie şi normal proporţionată;
mezonefros (corpul lui Wolff) - rinichiul mijlociu la vertebratele superioare, organ funcţional la embrion, care este înlocuit apoi de metanefros. Canalul său (canalul Wolff sau mezonefrosul) persistă la bărbaţi, devenind canalul excretor al testiculului;
mezosalpinx - mezoul trompei uterine, fiind aripioara superioară a ligamentului larg al uterului;
mezoteliom - tumoră a foiţelor seroase (pleură, peritoneu sau pericard). Apariţia mezoteliomului la nivelul pleurei este datorată adesea expunerii la praful de azbest. Nu există un tratament curativ, dar rezultate destul de bune se obţin prin chirurgie radicală pentru limitarea bolii, radioterapie şi, mai recent, chimioterapie;
mezoteliu (mesothelium) - 1. tip special de epiteliu care căptuşeşte peretele cavităţii primitive a corpului, situat între somatopleură şi splanhnopleură; 2. epiteliul celular scuamos simplu care căptuşeşte cavităţile pleurală, pericardică, peritoneală şi scrotală. Derivă din mezodermul embrionar;
mezotendon - pliu al membranei sinoviale întins până la tendon şi care conţine elemente vasculo-nervoase destinate acestuia;
mezozom - structură care apare în unele celule bacteriene, formate prin cutarea membranei celulare. Mezozomii sunt implicaţi în diviziunea celulară;
mi-, mio - element de compunere care introduce în termeni referirea la muşchi;
mialgie - durere la nivelul unui muşchi;
mianserin - medicament utilizat în tratamentul anxietăţii şi depresiei moderate sau severe. Se administrează pe cale bucală; efectele sale adverse sunt mai blânde decât ale celorlalte medicamente antidepresive, cel mai comun fiind starea de somnolenţă;
miază - afecţiune întâlnită la om şi ani male, determinată de localizarea şi dezvoltarea larvelor de muşte în piele, ţesuturi sau diferite organe cavitare. În mod obişnuit, muştele se dezvoltă pe materii vegetale sau animale în descompunere, de aceea miaza apare în regiunile cu igienă deficitară, şi în majoritatea cazurilor, infestarea este accidentală. Există mai multe specii care pot infecta omul. Gasterophilus, Hypoderma, Dermatobia şi Cordylobia afectează pielea; Fannia invadează tractul digestiv şi sistemul urinar; Phormia şi Wohlfahrtia pot infesta rănile deschise şi ulceraţiile; Oestrus se localizează la ochi şi Cochliomyia invadează cavitatea nazală. Tratamentul miazelor externe se face prin distrugerea şi îndepărtarea larvelor, urmate de aplicarea de antibiotice pe leziuni;
MIBG (Meta-IodoBenzylGuanidine) - trasor radioactiv marcat cu iod-123 sau iod-131, care se fixează la ţesutul nervos adrenergic. Cu ajutorul unui contor de detectare a radiaţiilor gamma, poate fi utilizat pentru detectarea prezenţei tumorilor adrenergice, ca de exemplu neuroblastomul sau feocromocitomul;
mic-, mico-, miceto - element de compunere care introduce în termeni referirea la ciuperci;
micelii - particule microscopice în care produşii de digestie ai grăsimilor (acizii graşi şi monogliceridele), prezenţi în intestin, sunt dispersaţi sub acţiunea sărurilor biliare. Grăsimile dispersate sunt mai uşor absorbite în intestinul subţire. Sinonim: compuşi colinici;
miceliu - aparatul vegetativ caracteristic ciupercilor, format din filamente tubuloase pluricelulare numite hife (mycelium, mycelia);
micetom - inflamaţie cronică a ţesuturilor produse de fungi;
micologie - ramură a microbiologici care se ocupă cu studiul ciupercilor microscopice;
miconazole - medicament utilizat în tratamentul unor infecţii fungice cum ar fi dermatomicoza scalpului, corpului sau picioarelor, şi candidoza. Se administrează per os, în injecţii intravenoase, intravaginal şi topic; efectele sale adverse includ: prurit, erupţii cutanate, greţuri şi vărsături;
micoză - orice afecţiune produsă de o ciupercă, de exemplu actinomicoza, aspergiloza, criptococoza, rinosporidioza, dermatomicozele, sporotricoza etc.;
micro - 1. element de compunere cu sensul „mic”; 2. prefix pentru a indica a milioana parte (10 la puterea -6) dintr-o unitate;
microaerofil - microorganism capabil să se dezvolte în medii cu concentraţie scăzută de oxigen (sub presiunea atmosferică normală);
microalbuminurie - prezenţa de albumină în urină la un nivel mai înalt decât normal, dar mai scăzut decât cel care poate fi detectat prin testele standard. Microalbuminuria este un factor de risc important pentru dezvoltarea bolilor cardiace la diabetici. Se poate trata medicamentos şi prin controlul foarte atent al tensiunii sangvine;
microanevrism - tumefacţie localizată la nivelul peretelui capilar, care se poate găsi în retina pacienţilor cu retinoaptie diabetică. La examinarea cu oftalmoscopul apare ca un punct mic roşu în interiorul ochiului;
microangiopatie - termen generic pentru orice afectare a peretelui vaselor capilare. Poate fi cauzată de numeroase boli, cum ar fi diabetul zaharat, bolile ţesutului conjunctiv, infecţii, cancer etc. Manifestările cele mai comune ale microangiopatiei sunt insuficienţa renală, hemoliza (afectarea eritrocitelor) şi purpura (hemoragie intracutanată). Tratamentul este cel al cauzei subiacente;
microbiologie - ştiinţa care se ocupă cu studiul microorganismelor. Microbiologia medicală se ocupă de microorganismele patogene, de relaţiile acestora cu procesul morbid, de diagnosticul microbiologic şi de profilaxia specifică a bolilor, determinate de microorganismele patogene;
microblepharon - anomalie caracterizată prin pleoape foarte mici. Sinonim: microblefarism.
microbule (în radiologie) - mediu de contrast ecografic constituit din microbule de aer care sunt introduse în sistemul vascular sau în trompele uterine pentru a îmbunătăţi calitatea imaginilor obţinute;
microcefalie - anomalie caracterizată prin craniu cu dimensiuni inferioare datelor antropometrice corespunzătoare vârstei, datorită sinostozei premature a suturilor craniene, iar encefalul nu este dezvoltat complet. Sinonim: nanocefalie;
microcheilie - anomalie caracterizată prin dimensiunea redusă a buzelor. Sinonim: bradichilie;
microchirurgie - ramură a chirurgiei, în care intervenţiile se execută cu ajutorul unui microscop chirurgical şi al unor instrumente foarte fine (forceps, ace, foarfece etc.) şi extrem de precise. Microchirurgia se practică pe zone mai puţin accesibile chirurgiei clasice, cum ar fi globul ocular, urechea internă, măduva spinării, creierul (de exemplu, pentru excizia tumorilor, anevrismelor cerebrale etc.), ca şi pentru reataşarea unor degete amputate (pentru sutura nervilor şi a vaselor de sânge) sau pentru refacerea unei vasectomii;
microcit - eritrocit anormal, cu diametrul de 6 microni;
microcitoză - stare caracterizată prin prezenţa de microcite în sângele circulant, care poate apărea în anumite tipuri de anemie (anemie microcitară), cum ar fi anemiile prin deficit de fier, anemiile asociate cu infecţiile cronice etc.;
Micrococcus - grup de bacterii Gram-pozitive, sferoidale, dispuse în colonii. Pot fi saprofite sau sporofite. Speciile Micrococcus tetragenus (în trecut numită Gaffkya tetragena) este în mod normal inofensivă pentru om, dar poate deveni patogenă, producând artrite, endocardite, meningite sau abcese; apar, de obicei grupate în tetrade;
microdactilie - anomalie caracterizată prin dezvoltarea insuficientă a degetelor de la mâini sau de la picioare;
microdiscectomie - excizie chirurgicală a unei părţi sau a întregului disc intervertebral problabat, utilizând un microscop chirurgical, o foarte mică incizie şi instrumente chirurgicale extrem de fine care pot fi introduse între vertebre. Tehnica este utilizată pentru a scădea presiunea asupra rădăcinilor nervilor spinali sau asupra măduvei spinării cauzată de protruzia nucleului pulpos. Este o tehnică de chirurgie minim-invazivă;
microdisecţie - disecţie foarte fină, cu instrumente speciale, sub controlul microscopului chirurgical. Utilizând această tehnică, este posibilă disecţia nucleilor celulari şi chiar se poate realiza separarea cromozomilor;
microdonţie - anomalie caracterizată prin prezenţa dinţilor de dimensiuni mici. Sinonim: nanism dentar;
microductectomie - intervenţie exploratorie a canalelor mamare, de obicei pentru detectarea (sau excluderea) prezenţei unei tumori suspecte (adenom);
microelectrod - electrod foarte fin utilizat pentru a măsura activitatea electrică în arii mici de ţesut. Pot fi utilizaţi pentru înregistrarea modificărilor electrice care apar în membrana celulară, de exemplu a fibrei musculare sau nervoase;
microfilaria (pl. microfilariae) - embrionul mobil al unor nematode. Microfilariile subţiri, cu o lungime de 150-300 microni, se găsesc de obicei în sângele circulant sau limfa pacienţilor infestaţi cu filării, cum ar fi Wuchereria. Ele se transformă în formă larvară, care este infestantă, în corpul anumitor insecte hematofage, cum ar fi ţânţarul;
microftalmie - anomalie congenitală caracterizată prin glob ocular de dimensiuni mici, de obicei asociată şi cu o cavitate orbitală mică. Sinonim: microphtalmos;
microgamet - celulă sexuală masculină, flagelată, mobilă, a parazitului malariei (Plasmodium) şi al altor protozoare. Microgametul este similar spermatozoidului animal şi este mai mic decât celula sexuală feminină;
microgametocit - celulă care după ce suferă meioză, formează 6-8 celule sexuale masculine mature (microgameţi) de plasmodium. Microgametociţii se găsesc în sângele uman, dar trebuie să fie înghiţiţi de ţânţari pentru a se dezvolta în microgameţi.
microgirie - malformaţie a scoarţei cerebrale, caracterizată prin circumvoluţiuni foarte mici, datorită unei opriri în dezvoltare sau unui proces de atrofie. Se asociază, de obicei, cu retard fizic şi mental;
microglie - una dintre cele două tipuri de glia (celulele nonnervoase din sistemul nervos central), care are mai ales rol de fagocitare a celulelor nervoase degenerate (neuronofagie);
microglosie - anomalie caracterizată prin limbă redusă de volum faţă de normal; de obicei, este congenitală;
micrognaţie - anomalie caracterizată prin prezenţa unui maxilar, sau amândouă, mai mici faţă de normal;
micrograf - aparat care fotografiază prin microscop. Micrograful electronic foloseşte un microscop electronic. Micrograful optic foloseşte un microscop optic. Sinonim: fotomicrograf;
micrografie - scris anormal de mărunt;
microgram - submultiplu al gramului (a milioana parte: 10-6 g). Simbol: µg;
microhematocrit - metodă de determinare a hematocritului cu cantităţi minimale de sânge;
microhematurie - hematurie microscopică;
micromanipulare - manipularea efectuată sub microscop, ca în microdisecţie sau microchirurgie;
micromelie - anomalie caracterizată prin extremităţi foarte scurte, dar cu prezenţa tuturor segmentelor;
micrometastază - tumoră secundară care nu este detectabilă prin examen clinic sau teste diagnostice, dar este vizibilă la microscop;
micrometru - 1. instrument folosit în măsurarea obiectelor foarte mici. deseori bazându-se pe mişcarea unui filet şi un vemier (şubler): 2. unitate de măsură pentru lungime, submultiplu al metrului, egală cu a milioana parte: 10-6 m. Simbol: µm;
micromielie - dezvoltare incompletă în lungime a măduvei spinării;
microorganism - organism microscopic, invizibil cu ochiul liber. Microorganismele includ: bacteriile, unii fungi, mycoplasmele, protozoarele, rickettsiile şi virusurile. Sinonim: microb;