Atitudinea fata de persoanele cu probleme de sanatate mintala

Majoritatea persoanelor au în decursul vieţii cel puţin o tulburare a echilibrului psihic şi au nevoie de tolerenţă, sprijin, atitudini corecte din partea celor din jur.

Persoanele cu probleme îndelungate de sănătate mintală nu sunt oameni vinovaţi, ci oameni care, trebuie sprijiniţi şi întotdeauna trebuie respectaţi şi ajutaţi. De cele mai multe ori, cînd se aude de persoane cu tulburări mintale, reacţia celor din jur este aceea de respingere a acestora, ceea ce le accentuează suferinţa şi, în acelaşi timp, printr-un efect tip “ bumerang ”, are consecinţe nefaste în plan social.

Această atitudine ar trebui să se schimbe esenţial, iar această schimbare poate fi un obiectiv al educaţiei pentru sănătate în domeniul sănătăţii mintale.

Sensibilizarea populaţiei cu privire la acest aspect trebuie să înceapă cu informarea corectă, pentru că ignoranţa este un principal factor ce cauzează intoleranţă faţă de aceste persoane, respingerea lor, refuzul de a le accepta, de a le ajuta să se integreze sau reintegreze social.

Persoanele cu probleme de ordin mintal sunt OAMENI în primul rînd, oameni care au nevoie, în mai mare măsură decît cei sănătoşi, de sprijin, de înţelegere, compasiune şi afecţiune. Implicarea celor din jur este cea mai buna solutie in rezolvarea problemelor complexe pe care aceste persoane le au în plan familial, profesional şi social mai larg.

În viaţa de zi cu zi se observă că oamenii rămîn, în cel mai bun caz - indiferenţi, dacă nu chiar devin ostili la necesităţile şi dificultăţile celor cu probleme mintale. Impresia pe care ei şi-o crează despre aceste persoane este superficială şi nefondată şi această impresie îi determină să recurgă la discriminare, să-şi manifeste ostilitatea sau chiar dispreţul, să-i eticheteze în fel şi chip pe cei care prezintă tulburări mintale.

Din cauza acestor atitudini sociale, multe persoane cu tulburări mintale refuză consultarea unui medic de frica de a nu se afla despre starea lor, din teama de “ce vor spune ceilalţi”. Astfel, ei preferă să sufere decît să apeleze la medicii neurologi sau psihiatri de teama, că ar putea fi izolaţi de familie, de prieteni, de colegi, de societate în general.

Marginalizarea acestor persoane, datorită ignoranţei şi prejudecăţilor - duce în timp la creşterea numărului de îmbolnăviri de acest tip şi la proliferarea problemelor de ordin etic, juridic şi social pe care persoanele cu tulburări mintale le pot crea.

În acest context, sunt necesare programe de educaţie pentru sănătate la nivel de comunitate, care să aibă ca obiective:
- înţelegerea cauzelor şi consecinţelor bolii mintale;
- înţelegerea faptului, că stigmatul asociat problemelor de sănătate mintală provoacă izolarea şi discriminarea multor persoane care se confruntă cu asemenea probleme, dar in acelaşi timp provoacă şi probleme sociale;
- conştientizarea faptului, că problemele de sănătate mintală sunt tratabile.

În esenţă, aceste programe trebuie să sensibilizeze populaţia cu privire la problemele persoanelor cu tulburări mintale, plecînd de la o informare corectă despre aceste maladii, fără exagerări, dar şi fără minimalizare. (Centrul National Stiintifico-Practic de Medicina Preventiva)