Lazo, r-nul Stefan-Voda, com. Alava

Atestat în 1830 cu denumirea Iacobstal.
NOTĂ STATISTICĂ(2006). Suprafaţa - 24 ha. Distanţe: pînă la c-rul r-nal -18 km, pînă la st. c. f. Căuşeni - 25 km, pînă la Chişinău - 108 km

Potrivit Dicţionarului statistic al Basarabiei, satul Iacobstal a fost întemeiat în 1830 de către germanii veniţi din Prusia şi Wiirtemberg. În ceea ce priveşte toponimul aşezării cercetate, date preţioase ne oferă Anatol Eremia, doctor habilitat în filologie, care susţine că numele incipient Iacobstal l-a obţinut de la proprietarul de pămînt, schimbat în Lazo în anii Puterii Sovietice.

Situat în vestul r-nului Ştefan-Vodă, la 18 km de c-rul administrativ, satul se învecinează la est cu oraşul Ştefan-Vodă, la sud - cu com.Volintiri (la o depărtare de 8 km), la nord-vest - cu aşezarea Semionovca (la 9 km) şi Alava (4 km), la nord - cu satul Marianca de Jos (3 km).

Documentele atestă că din 1666 pînă în 1806 prin sudul Basarabiei hoinăreau tătarii nohai, numind acest teritoriu Bugeac (din limba lor - colţ), ce se află între extremităţile Tighina - Akkerman, Chilia - Reni. După retragerea tătarilor, aici a rămas un spaţiu liber. Acad. Ştefan Ciobanu, originar din Talmaza, afirmă că în 1814 au fost aduşi încoace din reg. Varşoviei, colonişti germani.

Din capul locului lor li s-au oferit anumite privilegii: scutire de orice impozite şi de prestaţii pentru un timp de 10 ani ş.a. Mai tîrziu vin şi alţi colonişti germani şi se aşează în Iacobstal cu traiul, Marianovca. Zamfir Arbore completează: Nemţii au fost aduşi din Wiirterberg.

Potrivit zemstvei din Akkerman, în 1862 s. Iacobstal număra 64 de gospodării cu 256 de locuitori. Din Dicţionarul geografic întocmit de Z. Arbore , aflăm că în 1904 aşezarea înregistra 577 de locuitori. Datele statistice din 1923 prezintă 386 de locuitori.

Documentul din 1907 afirmă că în sat şcoala fusese deschisă în 1884. Către 1 ian. 1906, Iacobstal „volosti Alexandrovca, jud. Akkerman", număra 541 de locuitori.

După 28 iunie 1940 s-a produs o schimbare fundamentală de regim politic, de structură socială, de mod de viaţă. În lunile august-septembrie, coloniştii germani au plecat în Germania. În sat se aşezară cu traiul oameni veniţi de prin alte locuri, cu preponderenţă ruşi şi ucraineni.

După războiul din 1941-1945 numărul populaţiei din sat scade mereu. Potrivit recensămînturilor unionale ale populaţiei, în 1959 aici se înregistrează 327 de locuitori, apoi 224 în 1970, iar în 1989 - numai 114 persoane.

La data formării r-nului Suvorov (23 dec. 1964), rebotezat mai apoi în Ştefan-Vodă, s. Lazo făcea parte din sovietul sătesc Suvorov. Pe 3 febr.1986 este transferat din componenţa comunei Marianca de Jos în subordinea celei din Semionovca. De la 25 mai 2003 se află în structura comunei Alava.

Credem că frecventele schimbări administrativ-teritoriale au influenţat negativ dezvoltarea firească a aşezării. Despre aceasta mărturisesc documentele timpului. Astfel, aflîndu-se în componenţa sovietului sătesc Marianca de Jos, cătunul Lazo, în 1966, încă nu era nici electrificat şi nici radioficat.

Recensămîntul populaţiei Republicii Moldova din 5-12 oct. 2004 a înregistrat în satul Lazo numai 114 persoane. (Ion Leaşco, Localităţile Republicii Moldova)