Sindromul Raynaud apare mult mai frecvent la femei decât la bărbați. Sunt afectate în special femeile tinere și persoanele care trăiesc în climate reci, această afecțiune fiind un exemplu clasic de boală influențată de temperatură. Expunerea la frig face ca vasele de la nivelul mâinii să se contracte, iar reacția vasomotorie exagerată produce manifestările specifice acestei boli.
Sindromul Raynaud, cauze
Sindromul Raynaud poate fi o entitate de sine stătătoare, fără o cauză particulară, în acest caz purtând numele de boala Raynaud sau sindrom Raynaud primar. Apare simetric, declanșat de temperaturi scăzute, stres, emoții puternice, durează câteva minute și nu este însoțit de tulburări trofice. Este specific femeilor tinere și poate fi moștenit.Sindromul Raynaud secundar este asociat unor afecțiuni cu substrat autoimun. Este mai puțin întâlnit decât boala Raynaud și apare în la vârste mai înaintate, în jur de 40 de ani. Este o tulburare mai severă și poate fi primul semn al unei boli autoimune. Cauze de sindrom Raynaud secundar sunt: sclerodermia, lupusul, artrita reumatoidă, sindromul Sjogren, alte boli vasculare. Mai poate fi produs de traumatisme repetate care lezează inervația arterelor de la nivelul mâinilor, poate să apară în cadrul sindromului de tunel carpian tot prin afectarea nervoasă. Poate fi indus de fumat prin vasoconstricție sau de anumite medicamente ca beta blocanții, ergotamine, medicamente ce conțin estrogen etc.
Semne și simptome
În afara modificărilor succesive de culoare ale degetelor descrise mai sus, declanșate de reacția vasomotorie, în sindromul Raynaud mâinile și picioarele sunt reci și episodul de spasm vascular este de obicei însoțit de durere.Uneori episodul vasospastic cuprinde doar unul sau două degete. Nu este obligatoriu ca aceleași degete să fie afectate de fiecare dată. Deși mâinile sunt de cele mai multe ori sediul sindromului Raynaud, acesta se poate manifesta și în alte zone din corp precum, degetele de la picioare, nasul, buzele, urechile etc. Un episod poate dura de la 1 - 2 minute la câteva ore.
Persoanele cu sindrom Raynaud secundar pot prezenta și alte semne și simptome legate de afecțiunea de fond.
Factori de risc
- Sexul - femeile sunt afectate mai frecvent decât bărbații;
- Vârsta - deși oricine poate dezvolta această afecțiune, sindromul Raynaud primar apare de obicei între 15 și 25 de ani;
- Zona geografică - tulburarea este mai frecventă la persoanele care trăiesc în climate reci;
- Istoricul familial - circa o treime dintre persoanele cu boala Raynaud au o rudă de gradul întâi cu acesta afecțiune;
- Boli asociate - sclerodermia, lupusul, fumatul pot fi însoțite de sindrom Raynaud secundar.
Diagnostic
Pe lângă diagnosticul clinic al sindromului Raynaud, trebuie identificată o eventuală boală de fond care se ascunde în spatele acestei afecțiuni. Pentru a distinge boala Raynaud de sindromul Raynaud secundar, sunt necesare anumite teste precum capilaroscopia sau determinarea prezenței unor anticorpi.Sindromul Raynaud trebuie diferențiat de acrocianoză care apare tot datorită spasmului. Aceasta este însă lipsită de faza de vasodilatație și hiperemie, culoarea maniilor fiind violacee, cianotică și nu este însoțită de durere.
Tratament
Atunci când survine la persoane sănătoase, fără o boală de fond, tratamentul este mai mult unul igieno-dietetic și constă în evitarea frigului și a expunerii la rece, (mănuși, încălzirea mâinilor), interzicerea fumatului. Uneori se pot folosi medicamente vasodilatatoare. În cazurile grave se pot efectua intervenții chirurgicale pentru întreruperea unor nervi, injecții pentru blocarea inervației simpatice sau amputații în cazul în care au apărut necroze ale degetelor.Sindromul Raynaud secundar presupune pe lângă tratamentul simptomatic, tratarea afecțiunii subiacente, care stă la baza apariției tulburării vasomotorii.