Această boală este o dereglare inflamatorie a intestinelor, numită şi colită granulomaloasă, care se manifestă prin colici, diaree şi reducerea masei corporale. Factorii ce provoacă această reacţia inflamatoare nu sunt încă stabiliţi; organismul, pur şi simplu începe să ,,lupte" cu intestinele proprii.

Rezultatele ultimelor cercetări favorizează ipoteza conform căreia sistemul imunitar scapă de sub control din cauza unei infecţii virotice sau bacteriene şi a erorii de identificare. De obicei, sistemul imunitar este capabil să recunoască celulele propriului organism prin intermediul semnelor speciale de pe membranele celulelor (specifice numai dumneavoastră) şi să protejeze organismul de orice prezenţă străină: infecţii, corpi străini, adică de tot ceea ce nu este o părticică a organismului dumneavoastră.

Însă, uneori, bacteriile şi viruşii au semne foarte asemănătoare cu ale dumneavoastră. Reacţionând prompt la apariţia lor în organism, sistemul imunitar poate din greşeală să atace ţesuturile proprii. După toate probabilităţile, aşa se întâmplă şi în cazul bolii Crohn şi, de asemenea, în cazul altei dereglări inflamatorii similare a intestinului: colita ulceroasă.

Simptomele ambelor maladii sunt, practic, identice, ca şi metodele de terapie alimentară recomandate. Să vedem cum vă pot ajuta în acest caz substanţele alimentare.

Consumul produselor cu conţinut redus de carbohidraţi, dar cu conţinut suficient de proteine şi fibre alimentare atenuează simptomele bolii Crohn şi ale colitei ulceroase. Alcătuiţi-vă dieta zilnică astfel încât fiecărui kg al masei corpului fără grăsimi să-i revină 1,1 g de proteine.

Carnea slabă, peştele, carnea de pasăre şi albuşul de ou trebuie să constituie 35% din alimentaţie (în echivalent caloric), încă 35% fiind formată din legume fibroase (salate, dovleac, broccoli, conopidă, spanac), orez nedecorticat şi lactate. Cele 30% dintre caloriile rămase trebuie să le obţineţi din grăsimi utile, mai mult din uleiuri mono- şi polisaturate, ca cele de măsline şi de floarea-soarelui.

În cazul acestei maladii apare frecvent deficitul acidului folic, din cauza consumului insuficient şi a asimilării ineficiente prin epiteliul intestinelor. Medicamentele care se administrează în cazul acestei boli (de exemplu sulfasalzina) pot provoca un deficit şi mai profund de acid folic. Suplimentând alimentaţia cu această vitamină, veţi putea lupta cu unul dintre simptomele caracteristice: diareea.

Deficitul vitaminelor grupului B (îndeosebi al tiaminei, riboflavinei şi piridoxinei - B1, B2 şi B6) însoţesc deseori aceste maladii intestinale.

Uneori vitamina B12 se asimilează prost în intestine, îndeosebi dacă acestea sunt inflamate şi nu pot funcţiona normal. În acest caz, trebuie să rugaţi medicul să vă introducă vitamina sub formă de injecţii (sau să v-o injectaţi singuri, la domiciliu).

În prezenţa procesului inflamator, organismul consumă intensiv vitamina C, care este un puternic antioxidant. Din cauza aceasta trebuie să creştem consumul vitaminei, pentru a asigura necesarul ei. Procuraţi vitamina C (acidul ascorbic) sub formă cristalică, de pulbere.

Persoanele care suferă de boala Crohn au, de obicei, un mic deficit de vitamina D, din cauza asimilării insuficiente în intestine. Deşi aţi putea avea nevoie de preparatul vitaminei D, expunerea la razele solare vă va ajuta să menţineţi nivelul normal al acestei vitamine. Razele solare trebuie să cadă direct pe piele: ele nu vă vor putea ajuta dacă vă veţi expune la soare îmbrăcat din cap până în picioare. Pe timp însorit puteţi sta, vă puteţi plimba sau face exerciţii în aer liber. În lunile de iarnă, dacă acolo unde locuiţi este foarte frig, puteţi procura o lampă cu spectrul solar complet pentru încăperea în care petreceţi cea mai mare parte a timpului. Aceste lămpi, nu prea scumpe, vă pot asigura, în timpul zilei de muncă, acea cantitate de lumină naturală pe care aţi putea-o obţine stând la soare aproximativ jumătate de oră.

Capacitatea de asimilare slabă a intestinelor, insuficienţa vitaminei D şi eliminarea intensă de excremente sunt cauzele deficitului calciului la persoanele care suferă de boala Crohn şi colita ulceroasă. Hormonii steroizi care se administrează pentru atenuarea proceselor inflamatoare, în perioadele de agravare a bolii, sporesc pierderea calciului.

Chiar şi în cazul consumului normal de fier, carenţa lui apare, totuşi, din cauza pierderii unor cantităţi mici de sânge în perioadele de agravare a bolii. Deşi aceste pierderi pot fi foarte mici, ele vor produce, treptat, sărăcirea rezervelor de fier ale organismului. Probabil că medicul va stabili cu precizie nivelul fierului din organismul dumneavoastră şi vă va prescrie preparatul corespunzător. Dacă, însă, nu aveţi deficit de fier, nu merită să-l consumaţi suplimentar.

Utilizarea în alimentaţie a produselor bogate în fier, cum este salamul, rinichii, peştele, moluştele, sparanghelul, curmalele, smochinele şi alunele, va fi suficientă. Întrucât vitamina C contribuie la asimilarea fierului, trebuie să aveţi grijă să consumaţi cantităţi suplimentare de vitamina C (vezi recomandările de mai sus).

La persoanele care suferă de inflamaţii ale intestinelor se întâlneşte, destul de frecvent, deficitul magneziului, tot din cauza asimilării ineficiente, a consumului insuficient şi a eliminării lui în cazul diareei. Nivelul redus al acestei substanţe provoacă multe simptome neplăcute: slăbiciune, pierderea poftei de mâncare, tensiune arterială scăzută, spasme, mioclonie şi chiar convulsii.

Seleniul este necesar organismului pentru utilizarea glutationului, antioxidant intensiv şi neutralizator al radicalilor liberi. Deficitul seleniului apare îndeosebi în cazul conţinutului mare de zahăr în alimentaţie.

Inflamaţiile intestinelor pot fi însoţite de deficitul zincului, uneori profund, din cauza asimilării insuficiente, a pierderilor cauzate de diaree şi a reducerii consumului de alimente, din cauza lipsei poftei de mâncare. Întrucât zincul are un rol extrem de important pentru activitatea sistemului imunitar şi a altor funcţii ale organismului, inclusiv senzaţiile de gust, va trebui să consumaţi preparate ale acestui microelement.

Fiţi atenţi: zincul în formă ionică poate provoca deficitul altor microelemente, de exemplu al cuprului. Administrarea compuşilor complecşi previne astfel de relaţii de concurenţă şi asigură asimilarea adecvată a tuturor microelementelor.

Persoanele care suferă de boala Crohn au, de obicei, tendinţa să consume mai multe produse care conţin zahăr şi substanţe amidonoforme (făinoase: pâine, prăjituri cu cremă, macaroane, biscuiţi şi aluaturi). Eliminarea acestora din alimentaţie are drept consecinţă ameliorarea rapidă a simptomelor maladiei.

Folosind aceste principii, alegeţi o dietă corespunzătoare, eliminând produsele care ar putea să vă accentueze simptomele neplăcute. 30% dintre caloriile de care aveţi nevoie trebuie să fie luate din carnea macră, peşte, pasăre, lactate sau ouă, 40% din carbohidraţii fibroşi, 20% din grăsimile polinesaturate necesare (ulei de măsline şi de floarea-soarelui) şi 10% din grăsimile animale. Străduiţi-vă să eliminaţi zahărul şi făinoasele. Limitaţi consumul cartofilor, produselor din grâu şi porumb.

Unele persoane care suferă de dereglări inflamatoare ale intestinelor au reacţii imune amplificate la unele produse. Sensibilitatea alimentară poate fi cauza colicilor, diareei, balonării şi a inflamării intestinelor. Probabil veţi avea nevoie de un alergolog pentru depistarea produsului (produselor) ce vă provoacă reacţie alergică. De obicei, acestea sunt laptele, grâul, soia, albuşul de ou, alunele, fructele proaspete, porumbul, roşiile, băuturile carbogazoase. moluştele şi castraveţii muraţi în oţet. Încercaţi să determinaţi, cu ajutorul alergologului, care produs vă este nociv. Puteţi încerca şi singuri, prin metoda excluderii, începând cu oricare dintre produsele enumerate mai sus.