donator de sânge - persoană care poate dona sânge în vederea depozitării într-o bancă de sânge. Acest sânge poate fi folosit pentru transfuzii la alt pacient. În Marea Britanie, colectarea este organizată de Serviciile Naţionale pentru Transfuzii Sanguine (National Blood Transfusion Services), dar armata are propriul său serviciu;

dopa - dihydroxyphenylalanine: compus fiziologic important care reprezintă un stadiu intermediar în sinteza catecolaminelor (dopamină, adrenalină şi noradrenalină) din aminoacidul esenţial tirozină. Joacă, de asemenea, un rol important în funcţionarea anumitor părţi din creier. Forma levo, levodopa, se administrează în boala Parkinson, în care există deficit al neurotransmiţătorului dopamină în creier;

dopamină - catecolamină derivată din dopa care funcţionează ca neurotransmiţător, acţionând pe receptorii specifici dopaminergici şi, de asemenea, pe receptorii adrenergici din organism, în special în sistemul limbic şi sistemul extrapiramidal din creier, în artere şi în cord. De asemenea, stimulează eliberarea noradrenalinei din terminaţiile nervoase. Efectele sunt în funcţie de concentraţie. Dopamina este utilizată ca medicament pentru a creşte forţa de contracţie.a cordului în insuficienţa cardiacă, în şoc, în traumatismele grave şi în septicemie. Se administrează sub formă injectabilă, dozajul trebuind să fie atent urmărit. Posibilele sale efecte adverse includ aritmie şi tahicardie, greţuri, vărsături, tulburări respiratorii, angină pectorală şi tulburări renale. Unele medicamente (agonişti ai receptorilor dopaminergici) au efecte similare cu ale dopaminei. În această categorie intră apomorfina, bromocriptina, pergolide, ropinirole şi carbegoline (Cabaser) şi sunt utilizate în tratamentul bolii Parkinson. Medicamentele care intră în competiţie cu dopamina pentru a ocupa şi bloca situsurile receptorilor dopaminergici se numesc antagonişti ai receptorilor dopaminergici. În această grupă intră medicamentele antipsihotice (de exemplu, fenotiazinele şi butirofenonele) şi unele medicamente utilizate în tratamentul greţurilor şi vărsăturilor (de exemplu, domperidone şi metoclopramid);

Doppler (ecografle) - tehnică de diagnostic care utilizează schimbările de frecvenţă ale ultrasunetelor când sunt reflectate de o suprafaţă în mişcare. Este utilizată pentru studierea mişcărilor sângelui în artere şi vene sau între diferitele cavităţi cardiace. Cuplarea cu ecografia permite vizualizarea formei structurii anatomice examinate (arteră, cord), vederea în secţiune în acelaşi timp cu fluxul sangvin. Folosind tehnici electronice, direcţia şi viteza curentului sangvin sunt colorate diferit şi vizualizate pe un monitor color după imaginea anatomică (colour flow ultrasound imaging). Power Doppler este o tehnică mai sensibilă de detectare a fluxului, dar nu dă informaţii despre direcţia acestuia;

dorsal - partea din spate sau posterioară a corpului sau a unui organ. Sinonim: posterior;

dorsi-, dorso - element de compunere care introduce în termeni referirea la: 1. spate. De exemplu, dorsalgia (durere la spate); 2. dorsal;

dorsiflexie - flexie posterioară a piciorului, a mâinii sau a degetelor;

dorsoventral (în anatomie) - orientat dinspre spate spre abdomen;

dorsum - parte care corespunde spatelui unei formaţiuni sau unui segment al trunchiului sau membrelor. De exemplu: dorsum linguae este faţa dorsală a limbii; dorsum sellae este platoul pătrat osos, care formează marginea posterioară a şeii turceşti; dorsum manus (regio dorsalis manus) este regiunea feţei dorsale a mâinii, opusă feţei palmare;

dorzolamide - inhibitor de anhidrază carbonică utilizat pentru reducerea presiunii intraoculare în tratamentul glaucomului. El acţionează prin scăderea producţiei de umoare apoasă. Se administrează în instilaţii oculare (uneori asociat cu timololul). Efectele sale adverse includ: senzaţie locală de arsură sau înţepături, vedere înceţoşată, hiperlăcrimare, ameţeli şi durere locală;

DOT - terapia supravegheată direct;

Down (sindromul) - anomalie cromozomială care rezultă din prezenţa unui extracromozom (există trei cromozomi 21, nu doi cum este normal), ceea ce duce la prezenţa a 47 de cromozomi faţă de 46 cât este normal. Şansele de a avea un copil cu sindrom Down cresc cu cât vârsta mamei este mai înaintată. Indivizii afectaţi au trăsături caracteristice, cum ar fi: colţurile externe ale ochilor sunt oblice în sus (ca la rasa mongoloidă, de aici numele folosit în trecut pentru această boală: mongolism), mâini mici cu degete scurte şi un singur pliu palmar prezent, urechi mici şi rotunjite, pete gri sau albe asemănătoare cristalelor de sare la periferia irisului (pete Brushfield), statură mică şi hipotonie. Majoritatea indivizilor afectaţi au, de asemenea, un grad de retardare mentală. Pot fi prezente anomalii asociate, cum ar fi malformaţii cardiace (prezente la aproximativ 40% dintre copiii afectaţi) şi intestinale, surditate şi strabism. Diagnosticul prenatal al sindromului Down poate fi făcut prin amniocenteză, biopsia vilozităţilor coriale, testul triplu marker etc.; afecţiunea poate fi confirmată prin analiză cromozomială. Acest sindrom poate apărea şi ca rezultat al translocaţiei sau al mozaicismului. Denumire medicală: trisomia 21;

doxapram - medicament analeptic utilizat la pacienţii comatoşi pentru a spori gradul de conştienţă. Se poate administra pe cale bucală sau injectabilă. Posibilele sale efecte adverse sunt: greţuri, aritmie cardiacă, ameţeli, agitaţie şi tremor;

doxazosin - medicament alfablocant utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. Se administrează pe cale bucală. Posibilele sale efecte adverse sunt: lipotimie la ridicarea în poziţie ortostatică, stare de slăbiciune, ameţeli şi cefalee;

doxepin - medicament administrat pe cale bucală în tratamentul depresiei, în special asociată cu anxietate; efectele sale adverse pot include: somnolenţă, senzaţie de uscăciune a gurii, vedere înceţoşată şi tulburări digestive. Se poate, de asemenea, aplica topic pentru tratamentul pruritului asociat unei eczeme;

doxiciclină - medicament antibiotic utilizat în tratamentul infecţiilor produse de diferite bacterii sau alte microorganisme. Se administrează pe cale bucală; efectele sale adverse sunt acelea ale altor tetracicline;

doxorubicină - medicament antibiotic antraciclinic izolat din bacteria Streptomyces peucetius caesius şi care este utilizat în special în tratamentul leucemiilor şi al altor forme de cancer. Doxorubicina acţionează prin interferarea producţiei de ADN şi ARN. Se administrează injectabil sau în perfuzii. Efectele sale adverse includ: depresie medulară, tulburări gastrointestinale şi cardiace;

doză - cantitate de substanţă care provoacă un anumit efect farmacologic sau toxic. Doza eficace medie (DE50) este doza care provoacă efectul farmacodinamic urmărit, la 50% dintre animalele testate;

dozimetrie - 1. calcularea dozelor de radiaţii necesare pentru tratamentul anumitor afecţiuni, în special neoplasme. 2. măsurarea dozei de radiaţii primite de un pacient în timpul unei tehnici diagnostice sau de lucrătorii care îşi desfăşoară activitatea într-un mediu cu radiaţii;

dozimetru - 1, aparat pentru măsurarea intensităţii radiaţiilor; 2. aparat pentru înregistrarea cantităţii de radiaţii primite de un lucrător expus la radiaţii Rontgen sau alte tipuri. Tipic, este format dintr-o mică piesă de film fotografic într-o casetă ataşată de hainele lucrătorului, dar astăzi este înlocuit de dozimetre termoluminiscente;

dozimetru termoluminiscent (TLD - thermoluminescent dosimeter) - dozimetru pentru radiaţii care foloseşte capacitatea fluorurii de sodiu active de a produce luminiscenţă proporţional cu doza de radiaţii la care este expusă când este încălzită. Acum constituie o metodă frecvent folosită de dozare a radiaţiilor pentru monitorizare personală;

DPT, (sau DTP) (vaccinul) - vaccin combinat împotriva difteriei, tusei convulsive (pertussis) şi tetanosului, preparat din toxinele lor şi alţi antigeni. Se administrează în trei doze în cursul primului an de viaţă (la vârsta de 2, 3 şi 4 luni). Pentru difterie şi tetanos se face revaccinare ulterioară;

dracunculiază - boală parazitară, caracteristică regiunilor calde, produsă de viermele nematod Dracunculus medinensis, pătruns în organismul uman prin ingestia de apă infestată cu ciclopi paraziţi. Se caracterizează prin prurit şi leziuni veziculo-ulcerative, în special ale membrelor inferioare. Este o boală frecventă în India şi Africa vestică, dar poate apărea şi în Arabia, Iran; regiunile estice ale Africii şi Afganistan. Tratamentul constă din extragerea viermilor şi administrarea de antihelmintice. Sinonim: dracontiază;

drahmă - 1. unitate pentru greutate utilizată în farmacie. 1 drahmă=3,883 g; 2. unitate de volum utilizată în farmacie: 1 drahmă = 3,696 ml;

drajeu - formă farmaceutică solidă, acoperită cu un strat protector, care are scopul de a masca gustul sau mirosul preparatului, de a-l face mai puţin sensibil la acţiunea agenţilor atmosferici sau de a-l face să acţioneze în intestin;

drastic - brice substanţă care provoacă o schimbare majoră a unui sistem sau funcţie a organismului; de exemplu, laxativele puternice;

dren - tub sau lamă de cauciuc, material plastic, tifon, folosit în scopul de a favoriza scurgerea secreţiilor patologice dintr-o plagă operatorie sau traumatică. Pentru a spori eficacitatea, se poate aplica o presiune negativă (sucţiune). Acest tip de numeşte dren aspirativ;

drenaj - metodă chirurgicală prin care se înlesneşte scurgerea secreţiilor sau exsudatelor dintr-o plagă operatorie sau traumatică. De exemplu, un fluid seros poate fi drenat dintr-o articulaţie tumefiată, puroiul poate fi drenat dintr-un abces sau urina poate fi drenată dintr-o vezică hiperdestinsă. Sinonim: drenare;

drepanocitoză - boală ereditară de sânge, care afectează în special populaţia originară din Africa, dar este întâlnită de asemenea în bazinul Mării Mediterarte, în unele regiunii ale Arabiei Saudite şi Indiei. Apare atunci când gena cauzatoare este moştenită de la ambii părinţi şi este caracterizată prin producerea unui tip anormal de hemoglobină - Hbs (sickle-cell haemoglina) - care precipită în hematii când sângele este sărac în oxigen, formând cristalele care deformează celulele în formă caracteristică de „seceră". Aceste celule sunt rapid îndepărtate din circulaţie, producându-se anemie şi icter. Nu există un tratament eficient; cea mai ridicată mortalitate este în copilărie, dar unii pacienţi pot atinge vârsta de 60-70 de ani. Situaţia de purtător apare când gena defectă este moştenită doar de la unul din părinţi. În general, nu există  simptome; conferă o oarecare imunitate faţă de malarie. Dacă unui pacient cu această tulburare trebuie să i se dea anestezie generală, aceasta trebuie să fie rapidă. Sinonim: anemie cu hematii falciforme;

drojdii (levuri) - grup de ciuperci al căror corp (miceliu) constă din celulele individuale, care pot fi unice, în grup de două sau trei, sau dispuse în lanţuri. Drojdiile se înmulţesc prin înmugurire şi prin formarea de spori sexuaţi sau asexuaţi. Drojdia Baker (Saccharomyces) fermentează carbohidraţii (glucidele) cu producerea de alcool şi dioxid de carbon, fiind importantă în industria alcoolului şi a panificaţiei. Unele drojdii reprezintă o sursă comercială de proteine şi de vitamine din complexul B. Levurile care produc boli ale omului includ: Candida, Cryptococcus şi Pityrosporum;

dromo - sufix care introduce în termeni referirea la conducerea diferitelor impulsuri;

dromomanie - tendinţă irezistibilă, cu apariţie periodică, de a schimba locul, de a călători, de a vagabonda;

Drosophila - gen de insectă foarte mică, numită musculiţa de oţet, care trăieşte pe vegetale descompuse. Drosophila melanogaster este utilizată în cercetările genetice. Adulţii de Drosophila repleta trăiesc în materiile fecale şi uneori pot transmite anumite boli;

druze - 1. (druzele maculare) depozite de culoare albă sau galbenă la nivelul membranei Bruch a coroidei surit adesea asociate cu degenerarea maculară; 2. (druzele papilei optice) formaţiuni nodulare care apar la nivelul papilei optice;

DSM - manual de diagnostic şi statistică; publicaţie a Asociaţiei Americane de Psihiatrie (American Psychiatric Association) în care afecţiunile psihiatrice sunt clasificare şi definite. Versiunea curentă este DSM IV (1994);

DTPA (diethylene triaminepentaacetic acid) - acidul dietilentriaminopentaacetic care, marcat cu technetiu-99m, este utilizat ca marker pentru obţinerea unei scintigrame renale, cu ajutorul unui detector de raze gamma. DTPA este filtrat prin rinichi şi se elimină prin urină; este utilizat pentru a analiza funcţionarea rinichiului şi fenomenul de reflux. Este folosit în special pentru a evidenţia absorbţiile la nivelul tractului urinar;

Duane (sindromul) - fibroză congenitală a muşchiului drept extern al ochiului sau paralizia congenitală parţială a muşchilor drepţi externi şi drepţi interni ai ochiului;

dublu-contrast - tehnică folosită frecvent în examinarea radiologică a intestinului gros. Ca substanţă de contrast este folosit sulfatul de bariu care este introdus în colonul destins cu gaz. imaginile radiologice obţinute dau detalii amănunţite despre mucoasa colonică;

duct (ductus) - 1. tub sau canal destinat eliminării secreţiilor exocrine ale glandelor; 2. canal mic, închis, care permite scurgerea unor lichide (de exemplu, canalul cohlear; ductus deferens - vasul deferent);

duct paramezonefrotic - canal pereche învecinat cu canalele mezonefrotice în embrion. La sexul feminin, din aceste canale se vor forma trompele uterine, uterul şi o parte din vagin. La sexul masculin, ele degenerează aproape complet. Sinonim: canalul Muller;

ducte deferente - canalele care conduc spermatozoizii de la epididim la uretră pentru ejaculare. Au un perete muscular subţire a cărei contracţie favorizează ejacularea;

ducte eferente - canalele mici care conduc spermatozoizii de la testicule la epididim. Sunt derivate din unii tubuli excretori din mezonefros;

ductulus - canal de dimensiuni mici;

ductus arteriosus - vas sangvin la făt care face legătura între arcul aortic şi artera pulmonară stângă; persistenţa lui după naştere constituie o anomalie congenitală care se tratează chirurgical. Uneori, se poate închide spontan. Sinonim: canal arterial, canalul Botallo;

Dukes (clasificarea) - clasificare histologică a extinderii tumorilor colonului şi rectului, utilizată pentru prognoză. A reprezentat baza majorităţii clasificărilor neoplasmelor şi încă este utilizată;

duo - element de compunere care introduce în termeni referirea la cifra doi;

duoden - organ al aparatului digestiv, prima dintre cele trei porţiuni ale intestinului subţire. Se întinde de la pilor (unde comunică cu stomacul) până la jejun. În duoden se varsă bila din vezicula biliară (prin canalul biliar comun) şi sucul pancreatic din pancreas. În pereţii săi există diferite glande (de exemplu, glandele Brunner) care secretă un suc alcalin, bogat în mucus, care protejează duodenul de efectele chimului acid ce vine din stomac;

duoden, duodeno - element de compunere care introduce în termeni referirea la duoden. De exemplu, duodenectomie (rezecţie operatorie a duodenului);

duodenoscop - instrument cu fibre optice sau video utilizat pentru examinarea interiorului duodenului. Pentru cele mai multe examinări se foloseşte un duodenoscop clasic, dar pentru colangiopancreatografia retrogradă endoscopică se utilizează un duodenoscop cu vedere laterală. Pentru examinarea şi a stomacului se foloseşte un gastroduodenoscop în examenul numit gastroduodenoscopie;

duodenostomie - crearea operatorie a unei comunicaţii între duoden şi exteriorul organismului, efectuată în special pentru introducerea alimentelor;

duoparental - derivat din două elemente;