afecţiune - boală a unui organ sau aparat;
aftă - ulceraţie a mucoasei bucale sau faringiene;
albumiurie - prezenţa în cantitate mărită a albuminei în urină;
alcaloid - substanţă organică de origine vegetală, având caracter bazic, cu variate acţiuni farmacodinamice asupra organismului;
analeptic (substanţă) - care restabileşte unele capacităţi vitale ale organismului;
analgezic (medicament) - care suprimă durerea;
androgen - hormon masculin;
anemie - insuficienţă a calităţii sau cantităţii de globule roşii în sânge;
anorexie - lipsă a poftei de mâncare;
anti - prefixoid care arată că medicamentul este folosit contra unei maladii;
antiastmatic (medicament) - care suprimă crizele de astmă;
antidiabetic (medicament) - care este folosit în tratamentul diabetului;
antidiareic (medicament) - care suprimă diareea;
antiflogistic - care reduce procesul inflamator;
antifungic (medicament) - care este folosit pentru combaterea micozelor;
antihelmintic (medicament) - care provoacă eliminarea viermilor intestinali;
antihemoroidal (medicament) - care este folosit contra hemoroizilor;
antihistaminic (substanţă) - care are o acţiune contrară acţiunii histaminice, neutralizând-o;
antiinflamator (substanţă) - care este folosită pentru combaterea inflamaţiei;
antilitiazic - care previne formarea calculilor în interiorul unui organ sau în canale;
antiseptic (substanţă) - care distruge bacteriile din organism;
antisudorific (substanţă) - care diminuează transpiraţia;
antitermic (substanţă) - care combate febra;
antiulceros (medicament) - care este utilizat în tratamentul ulcerului;
apetit - dorinţa şi plăcerea de a mânca;
aromaterapie - utilizare a plantelor aromatice în terapeutica naturală;
arterioscleroză - stare patologică caracterizată prin întărirea pereţilor arterelor, însoţită în majoritatea cazurilor de hipertensiune;
artrită - inflamaţie a uneia sau mai multor articulaţii, manifestată prin umflarea regiunii articulare, dureri locale, greutate în mişcările articulaţiei;
astringent (medicament) - care produce o strângere a ţesuturilor, a capilarelor şi a orificiilor;
atonie - scădere a elasticităţii ţesuturilor, lipsă de vitalitate;
bactericid (substanţă) - care distruge bacteriile;
bacteriostatic (substanţă) - care are acţiunea de a împiedica multiplicarea bacteriilor;
behic (antitusiv) (medicament) - care are proprietatea de a calma tusele;
bradicardie - ritm lent al bătăilor inimii;
bronhopatie - denumire generică pentru mai multe boli ale bronhiilor;
cardiotonic (medicament) - care stimulează inima prin tonificarea puterii de contracţie a muşchiului cardiac restabilind ritmul normal al bătăilor inimii;
carminativ (substanţă activă) - care are proprietatea de a inhiba procesele fermentative din intestin şi resorbţia gazelor formate;
cataplasmă - preparat obţinut din plantă în amestec cu apă caldă formând o pastă care se pune între două bucăţi de pânză de bumbac pentru a se aplica pe locul care trebuie tratat;
catar - inflamaţie a mucoaselor, însoţită de hipersecreţia glandelor din apropiere;
decoct - soluţie extractivă apoasă, obţinută din materie primă vegetală cu consistenţa dură (rădăcini, scoarţă, mai rar frunze, flori, fructe), care se pune în apă rece la fiert la foc domol şi se lasă să fiarbă 20-30 min după care volumul iniţial se completează cu apă fiartă;
cefalee - durere intermitentă în diverse regiuni ale capului;
cicatrizant (medicament) - care înlesneşte vindecarea rănilor;
cistită - inflamaţie a vezicii urinare;
climacteriu - încetare fiziologică a funcţiei genitale şi tulburările ce o însoţesc (menopauză, andropauză);
colagog (factor) - care favorizează eliminarea secreţiilor din vezica biliară şi din căile biliare extrahepatice, în duoden;
colecistopatie - afecţiune a colecistului (vezicii biliare);
coleretic (factor) - care stimulează secreţia hepatică;
colică - durere violentă abdominală, care apare brusc, sub formă de crize;
colită - inflamaţie a intestinului gros (colon);
convalescenţă - perioadă intermediară între sfârşitul unei boli şi revenirea la starea de sănătate completă;
depurativ (medicament) - care provoacă expulzarea din organism a toxinelor şi a produşilor rezultaţi din dezasimilare;
depuraţie - îndepărtare din organism a produşilor inutilizabili pe cale digestivă, renală sau prin glandele sudoripare;
diabet - creştere a concentraţiei de glucoză în sânge cu apariţia ei în urină;
diaforeză - transpiraţie abundentă;
diaree - expulzare repetată de materii fecale moi sau lichide;
dischinezie biliară - dificultate de scurgere a bilei, însoţită de dureri;
dispepsie - dificultate de digerare a alimentelor;
distonie - alterare a tonicităţii ţesuturilor şi tonusului nervos;
diuretic (substanţă) - care acţionează asupra epiteliului renal, mărind cantitatea de urină eliminată într-o unitate de timp;
edem - acumulare de lichid seros în spaţiile intercelulare ale unor organe (plămâni, creier, ficat) sau ale ţesutului subcutanat;
emolient (substanţă activă) - care relaxează şi înmoaie ţesuturile;
estrogen - hormon feminin;
expectorant (substanţă) - care provoacă fluidificarea şi eliminarea secreţiilor traheo-bronhice;
farmacocinetică - parte a farmacologiei, care studiază dinamica medicamentelor în organism;
farmacodinamie - parte a farmacologiei, care se ocupă cu studiul acţiunii medicamentelor asupra organismului;
farmacoterapie - parte a farmacologiei, al cărei obiect este folosirea medicamentelor în scopuri terapeutice;
febrifug (medicament) - care diminuează febra;
fitobalneologie - terapie generală sau locală realizată prin băi de plante medicinale;
fitoterapie - tratamentul bolilor cu ajutorul plantelor sau substanţelor complexe, obţinute din ele;
galactogen - care favorizează secreţia maternă de lapte;
gastralgie - durere stomacală;
gastrită - inflamaţie a mucoasei stomacului;
glicemie - cantitatea de zahăr din sânge;
glicozurie - excreţie a zahărului prin urină;
glucozide - complex de substanţe formate dintr-o componentă glucidică şi alta neglucidică, numită aglicon;
gută (podagră) - boală caracterizată prin depuneri de acid uric în articulaţii;
hematopoieză - formare a elementelor celulare ale sângelui la nivelul măduvei osoase;
hemoroid - dilataţie varicoasă a venelor anusului;
hemostatic (substanţă) - care opreşte hemoragiile;
hepatic - care ţine de ficat;
hipertensiune - tensiune arterială mai mare decât cea normală;
hipertensiv (substanţă) - care măreşte tensiunea arterială;
hipnotic (somnifer) (substanţă) - care produce starea de somn;
hipotensiune - tensiune arterială mai mică decât cea normală;
hipoglicemiant (Substanţă) - care favorizează reducerea cantităţii de glucoza din sânge şi urină;
icter - boală caracterizată prin îngălbenirea pielii şi a mucoaselor, din cauza impregnării lor cu pigmenţi biliari;
infuzie - soluţie extractivă apoasă, obţinută din materie primă vegetală (flori, frunze) cu apă clocotită într-un vas acoperit şi lăsată cca 15 min.;
laxativ (substanţă) - care provoacă o purgaţie uşoară, fără a irita mucoasa intestinală;
litiază - rezultat al precipitării sub formă de nisip sau de pietre a unor săruri, în rinichi sau în vezica biliară;
meteorism - dilatare a abdomenului din cauza gazelor care se formează în tubul digestiv;
metrită - inflamaţie a uterului din cauza infecţiilor;
miocard - muşchiul inimii;
miocardită - inflamaţie a miocardului;
nefrită - afecţiune renală acută sau cronică de natură inflamatorie;
paradontoză - maladie constând în degenerarea ţesuturilor de susţinere şi fixare a dinţilor;
plantă aromatică - plantă care conţine uleiuri volatile, cu diverse arome;
prostatită - inflamaţie a prostatei;
purgativ (substanţă) - care favorizează evacuarea conţinutului intestinal prin acţiune mecanică;
revulsiv (agent) - care produce iritarea locală a tegumentelor cu consecinţe favorabile;
secreţie - produs al activării unor celule, de care are nevoie organismul;
sedativ (medicament) - care calmează durerile;
sialagog (substanţă) - care activează secreţia salivei;
sinergism - creştere a efectului terapeutic a două sau mai multor substanţe active, administrate împreună;
spasmolitic (substanţă) - care înlătură contracţiile musculare, intestinale;
specie amară - plantă care, prin principiile sale active, stimulează secreţiile digestive, sporind prin aceasta apetenţa;
specie pectorală - totalitatea plantelor medicinale care conţin substanţe active ce fluidifică secreţiile bronşice şi favorizează expectoraţia;
substanţă termolabilă - substanţă care poate fi inactivată sau distrusă prin încălzire;
sudorific (diaforetic) (agent terapeutic) - care stimulează secreţia glandelor sudoripare;
tahicardie - ritm accelerat al bătăilor inimii;
tinctură (extract, esenţă) - soluţie extractivă obţinută din materie primă cu alcool etilic de
40%-70%, lăsată timp de 7 zile;
tonic (remediu cu gust amar) - care sporeşte secreţia salivei, sucului gastric şi intestinal, mărind apetitul;
ulei medicinal - substanţă uleioasă care se obţine prin macerarea unor plante în ulei vegetal timp de 4-6 săptămâni şi se foloseşte pentru răni greu vindecabile şi arsuri;
urticarie - suferinţă caracterizată prin erupţii trecătoare, asemănătoare celor produse de urzică;
vermicid (substanţă) - care distruge paraziţii intestinali;
viroză - afecţiune produsă de un virus;
volatil - care poate trece uşor din starea solidă sau lichidă în vapori;
xantocrom - care are culoare galbenă;