Testamentul lui Alfred Nobel a fost scris la 27 noiembrie 1895 la Paris, cu un an şi o lună înaintea morţii. Textul testamentului lui Nobel, ce conţine ultima lui dorinţă referitoare la patrimoniul său:

"Întreaga mea avuţie bună de realizat se va distribui în felul următor. Tot capitalul meu trebuie pus spre păstrare de către persoanele mele de încredere, într-un loc sigur, având garanţia că el va crea un fond special; menirea lui - decernarea premiilor băneşti acelor personalităţi, care, în timpul anului precedent, s-au învrednicit de a aduce un folos maxim întregii umanităţi.
Testamentul lui Alfred Nobel
Cele menţionate mai sus se referă la fondul de premii, care trebuie să fie partajat în 5 (cinci) părţi egale, decernate în felul următor: prima parte - persoanei care va efectua cea mai esenţială descoperire sau invenţie în domeniul fizicii; a doua parte - persoanei care va realiza cea mai ilustră perfecţionare tehnologică sau va efectua o descoperire esenţială în domeniul chimiei; partea a treia - persoanei care va efectua cea mai esenţială descoperire în domeniul fiziologiei sau medicinii; a patra parte - persoanei care va crea în domeniul literaturii cea mai bună operă idealistă, şi, în fine, partea a cincea - persoanei care-şi va da obolul său considerabil la crearea marii opere de consolidare a comunităţii naţiunilor, la lichidarea sau diminuarea încordării şi confruntării forţelor militare, precum şi la organizarea sau contribuirea la convocarea congreselor mondiale a forţelor iubitoare de pace.

Decernarea premiilor în domeniul fizicii şi chimiei trebuie să se facă de către Academia Regală de Ştiinţe a Suediei; decernarea premiilor în domeniul fiziologiei şi medicinii trebuie să se facă de către Institutul de Medicină din Stockholm; decernarea premiilor în domeniul literaturii se face de asemenea de către Academia Regală de Ştiinţe a Suediei; în fine, premiul pentru pace se decernează de către un comitet special din 5 (cinci) membri, aleşi de Parlamentul Norvegiei.

Aceasta este ultima mea dorinţă: decernarea premiilor nu trebuie să depindă de apartenenţa laureatului la cutare sau cutare naţiune, la fel şi mărimea bănească a premiului nu trebuie să fie determinată în dependenţă de cetăţenia laureaţilor".

Cum se întâmplă adeseori cu iniţiativele bune, dezbaterile în jurul testamentului lui Nobel au durat 4 ani.

Nici o organizaţie din cele indicate în testament nu dorea să-şi asume răspunderea - să folosească toată avuţia lui Nobel în scopuri umanitare, adică de a-i premia pe cei mai buni savanţi, scriitori şi oameni politici pentru un aport de excepţie la progresul întregii umanităţi. Mulţi funcţionari ai Academiei Regale de Ştiinţe a Suediei şi ai Institutului de Medicină spuneau că testamentul lui Nobel e nebulos şi, în genere, e foarte dificil de realizat practic ultima dorinţă a Omului lumii - Alfred Nobel.

Ca întotdeauna, a venit în ajutor statul. O mică intervenţie a regelui Suediei şi a Guvernului Suediei s-a soldat cu crearea, în anul 1900, a Fondului Nobel, al cărui statut a fost elaborat de un comitet special, în conformitate cu disponibilitatea avuţiei şi dorinţei lui Nobel. S-a decis că premiile vor purta numele lui Nobel. Iar toate instituţiile, care vor examina candidaturile pentru decernarea premiului Nobel, să fie nonguvernamentale.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment